În rest, nu-mi aduc aminte de vreun cadou pe care l-am primit cu atâta drag pe când eram copil răsfăţat, deşi au fost destule.
Poate că astăzi odraslele nu mai ştiu să se joace, preferând să ia totul în serios. Poate că lumea s-a schimbat într-atât încât este de nerecunoscut.
Cert este că eu n-aş da acel trenuleţ electric pe nimic în lume, dacă aş mai putea fi vreodată copil ! Şi când ţi-aminteşti că atunci când erai copil îţi doreai cu disperare să fii adult, iar acum vrem cu aceeaşi să disperare să mai fim un pic copii.
De florile dudului, există o singură constrângere pe care deputaţii o impun, şi anume aceea ca, în cazul încredinţării directe, să se ia ca punct de reper preţul de pornire, cel al pieţei, stabilit de evaluator। Numai că şi evaluatorii pot fi «cumpăraţi» pentru a face o evaluare a imobilului de doi lei। Dar, probabil, deputaţii ne cred la fel de tâmpiţi ca în 2004.Bine măcar că, în situaţia în care chiriaşii nu doresc să achiziţioneze imobilul, acesta va fi vândut prin lictaţie deschisă. Dar care-i prost să nu-l ia la preţ de chilipir înainte de a fi scos la licitaţie?
U nde mai pui că persoanele fizice au posibilitatea să cumpere casa în rate, cu un avans de cel puţin 30 la sută, başca rate lunare timp de cel mult doi ani de zile, fără termen de graţie, că prea puţea pomana asta. Marea nelinişte care mă cuprinde de jugulară este dacă preşedintele PSD, Mircea Geoană, îşi va permite să-şi cumpere în rate vila de la RAPPS la care astăzi plăteşte chirie, deşi RAPPS, -culmea!, nu ştie. Probabil îi este greu să trăiască cu 200 mii de euro în cont şi nu îşi permite în veci să cumpere o casă la preţul pieţei, nu al pomenii de acum.
La aşa listaci, aşa liste ale RAPPS, căci potrivit acesteia, în locuinţele de protocol stau bine-mersi nu mai puţin de şase miniştri. Aceleaşi evidenţe ticluite mai arată faptul că, în privinţa locuinţelor de serviciu, multe dintre acestea sunt ocupate de asistenţi personali ai miniştrilor, consilieri, directori sau inspectori. Adică toată şleahta plătită şi cazată din buzunarul contribuabilului. O fi bine aşa?... Că d-aia îmi vine să-mi amintesc de scandalurile imobiliare în care sunt implicaţi demnitari încă de la începutul anilor ’90.
Sute de demnitari şi-au tras ilegal locuinţe de serviciu, în perioada 1990-1994. Şi? Nimeni n-a dat cu subsemnatul, căci doar era vorba de Adrian Năstase, Dan Mircea Popescu, Mugur Isărescu, Oliviu Gherman, Răzvan Theodorescu, Petre Roman...
Şi când te gândeşti că, în mârlănia şi lăcomia lor, aceştia deţin locuinţe proprietate personală în Capitală. În fond, asta înseamnă să ai tupeu de demnitar. Adică, din dragoste de ţară şi popor, să iei ce apuci căci n-ai cum s-o încurci în România, dacă te descurci!! Iar ca demnitar nu ai cum să nu te «descurci». Numai că prin asemenea abuzuri, demnitarii vor să tragă o trântă zdravănă cu electoratul. Poate acum le vor ieşi casele prin ochi.
