Ce cadou mi-a plăcut în copilăria pe care am avut-o? Ţin minte că singurul cadou la care am ţinut cu adevărat până l-am distrus a fost un trenuleţ electric. Nimic altceva nu mi-a stârnit atâta bucurie ca acel trenuleţ despre care nu-mi amintesc, însă, cum l-am stricat. Este drept că înainte de anii '80 nu exista o aşa varietate de jucării ca acum, dar copilăria avea gust de copilărie atunci. Uneori parcă aş vrea să dau timpul înapoi pentru a mai copilări.
Şi când te gândeşti că atunci când eram copii doream să fim adulţi. La ce bun? Trenuleţul electric de atunci era mai frumos decât orice ar primi adulţii în dar.
În rest, nu-mi aduc aminte de vreun cadou pe care l-am primit cu atâta drag pe când eram copil răsfăţat, deşi au fost destule.
Poate că astăzi odraslele nu mai ştiu să se joace, preferând să ia totul în serios. Poate că lumea s-a schimbat într-atât încât este de nerecunoscut.
Cert este că eu n-aş da acel trenuleţ electric pe nimic în lume, dacă aş mai putea fi vreodată copil ! Şi când ţi-aminteşti că atunci când erai copil îţi doreai cu disperare să fii adult, iar acum vrem cu aceeaşi să disperare să mai fim un pic copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
E cumva criză şi de cuvinte !?