27 noiembrie 2008

Na, că ţi-am dres-o!


Într-o ţară în care infractorii periculoşi sunt repuşi în libertate fie şi numai pentru că au rate la bănci, nimic nu pare să ne mai mire. E atât de jenant încât te apucă această lehamite taman acum când unii politicieni pozează în feţi frumoşi sau Ilene cosânzene doar pentru a pune laba pe voturile prostimii, îndeosebi. În fond, şi frustrările românilor trebuie să se verse cumva pe cineva, dacă justiţia arată precum o barză chioară căreia alţii îi fac cuib pentru a nu rămâne, dracului, suspendată în aer. Acei “alţii” sunt, bineînţeles, tot oamenii politici, obişnuiţi să meargă prin lume cu cioara vopsită.
De această dată, însă, îmi azvârl cioaca în proaspătul sondaj INSOMAR conceput în perioada 21-23 noiembrie, că tot ne-au mai rămas de înghiţit niscai zile de campanie ca pe nişte “buline” amare, şi alea necompensate.
Fără să-mi mai mişte un fir de păr, aflu din acest sondaj că PSD ar hali la un loc cu PC fix 35 la sută din voturile ce vor fi exprimate de români de Sfântul Andrei, în vreme ce PD-L şi-ar însuşi o porţie de 32 de procente din voturi. Parcă s-ar fi vorbit să guverneze în tandem. Şi totuşi, nu-l prea văd în stare pe Băsescu să înghită o aşa “tochitură”. Mai degrabă ar relua, pe burta goală, tangoul cu Tăriceanu decât să facă vreun kazacioc cu “prostănacul” lui Iliescu.
Deşi sondajul cu pricina are o marjă de eroare de 1,5 la sută, în urmă cu doar două săptămâni, adică pe la 9 noiembrie, PD-L avea un avans faţă de PSD-PC de 4,7 la sută. Ca să vezi ce repede se mai schimbă românul în opţiune. Şi mai ziceam că politica-i “curvă”…
Dacă alde “iştelen-miştelen” (n.r.- am preferat să scriu după cum se pronunţă din lipsă de diacritice în limba maghiară), adicătelea UDMR, ar mai putea depăşi pragul electoral, prin cele 5 procente pe care ar urma să şi le însuşească de la maghiari, PNG şi PRM nu ar reuşi să păşească dincolo de acest prag nici împinse de la popou. Probabil că pentru cele două partide afurisitul ăsta de prag este cam înalt pentru a-l mai putea sări, încât aş fi tentat să spun: - Copăcel, măi, neastâmpăraţilor!…
Interesant este că un procent semnificativ de 15 la sută dintre repondenţi au afirmat că nu ştiu o iotă despre vreun candidat din colegiul lor, ca şi când aceştia ar fi marţieni. Este ca şi cum ne-am prezenta la un examen fără să ştim o boabă despre materia respectivă, dar mizând cu disperare pe inspiraţie şi ceva logică.
În ceea ce priveşte zona de influenţă a partidelor, nu s-a schimbat mai nimic, potrivit sondajului INSOMAR, căci PSD şi PC au o mai mare aderenţă în mediul rural, acolo unde intenţia de vot pentru cele două partide este de 39 la sută, pe când în mediul urban se ridică la 32 de procente. Dar, cum era şi de aşteptat, la oraşe au un cuvânt de spus pedeliştii care înregistrează un scor de 35 la sută. Numai că aceeaşi pedelişti se frig rău de tot la ţară, acolo unde nu pot rupe gura târgului cu numai 28 la sută din sufragii. Unde mai pui că acolo se cerne “mălaiul”.
Nici măcar faptul că pesediştii au o popularitate de 40 la sută în rândul celor cu studii de cel mult 10 clase, nu mai este demult vreo noutate. Să nu uităm că aceştia sunt consecvenţi atunci când vine vorba de vot, iar pentru o bere şi un kil de zahăr votează tot neamul candidaţilor de la PSD, dacă li se va cere.
În cazul pedeliştilor, însă, situaţia este taman pe dos, adică ar vota cu aceştia 27 la sută dintre cei cu 10 clase, 35 la sută dintre cei cu liceul şi 39 la sută dintre intelectuali. În ceea ce-i priveşte pe liberali, variaţia preferinţelor în funcţie de nivelul de pregătire al alegătorilor este de-a dreptul irelevantă, procentajul variind undeva între 20 şi 22 la sută.
Buba cea mare rămâne opţiunea de vot în funcţie vârstă. Aici diferenţele sunt de-a dreptul năucitoare. De pildă, potrivit aceluiaşi minunat sondaj, PD-L se află pe primul loc în preferinţele alegătorilor sub 50 de ani, în vreme ce pesediştii sunt preferaţi de cei a căror vârstă sare de 50 de ani, iar uneori şi peste 65 de ani. Aşa se explică de ce PSD obţine un procentaj mai mare la vot decât celelalte partide. Se ştie doar că vârstnicii nu ratează niciun scrutin, că poate pe următorul nu-l vor mai apuca. Ptiu, drace, că am spus-o şi p-asta!...
Deşi sondajul făcut de INSOMAR nu este însoţit de vreun studiu sociologic, aşa cum era şi firesc, rezultatul alegerilor nu va fi cu mult diferit de ceea ce s-a preconizat acum, în săptămâna alegerilor. Poate doar vremea rea să le strice ploile unora, căci doar aşa ar avea românii un motiv numai bun să nu iasă din casă pentru a vota. Până la urmă, şi absenteismul are orgoliul său, iar cu asta chiar nu are vreo legătură criza economică.

3 noiembrie 2008

Cameleonul

Nu ştiu de ce, dar simt nevoia să dezvălui secrete din viaţa mea, ca şi când n-aş mai apuca să le rostesc. Unul necunoscut este acela că m-am născut cu ochii căprui închis şi vreme de câţiva ani din copilăria mea i-am avut aşa.
Astăzi, am ochii verzi. Un verde care, însă, se schimbă în nuanţe de vernil spre albăstrui sau verde-gălbui, în funcţie de starea mea de spirit şi de culorile vestimentaţiei cu care sunt îmbrăcat. De aici şi confuzia unora care-mi spun că am ochii albaştri sau căprui. Nimic mai fals.
Îmi amintesc faptul că în urmă cu circa 20 de ani nici măcar propria mamă nu ştia că, de fapt, am ochii verzi, trecându-mă în paşaport cu ochii căprui. Şi nu este un banc.
Se poate spune că sunt un fel de cameleon, dar nu mă simt cu nimic diferit de restul semenilor, mai ales că am întâlnit oameni cu un ochi căprui şi un altul albăstrui. Ăştia da oameni însemnaţi!...