Puterea obişnuinţei: A comis-o sau nu Tribunalul Teleorman?

Pentru niscai edificare, iată un fragment răcoritor dintr-un articol călâi apărut recent în înfierbântata Academie Caţavencu:

CASA REGALĂ DIN ALEXANDRIA

“Există un nene pe care îl cheamă Paul Lambrino, nepotul unei doamne numite Zizi Lambrino. Doamna Lambrino a fost, o vreme, soţia lui Carol al II-lea, dar când a fost conceput şi, mai apoi, când s-a născut Mircea Grigore Carol Lambrino, căsătoria dintre Carol al II-lea şi Zizi Lambrino fusese deja anulată.
Au fost unele încercări de a obţine recunoaterea copilului pe cale judiciară, dar acestea au dat greş, iar Mircea Grigore Carol Lambrino n-a avut niciodată statut de mebru al casei regale a României şi nu a fost, nici măcar o clipă, moştenitor al tronului.
Până într-o zi, când tribunalul Alexandria (România, judeţul Teleorman) a hotărât că Paul Lambrino este os regesc şi l-a rebotezat “de Hohenzollern” sau “de România”. Este, probabil, prima dată în istoria lumii când un tribunal republican acordă titluri princiare şi dă dreptul oricui să se numească după cum îl taie capul.
Acum ştiţi, dacă deja nu eraţi la curent, ce trebuie să faceţi pentru a vă înnobila: daţi o fugă până la Alexandria, prezentaţi poze cu o statuie de domnitor/rege care să vă semene cât de cât, dovediţi că prin vene vă curge bronz regal şi vă puteţi trage orice nume de familie vreţi: de Ferentari, de Orania, Stuart, Windsor, de Marea Britanie şi Irlanda de Nord, de Statele Unite ale Americii, de etc, etc. Dacă a putut un semi-retardat ca Paul Lambrino, ar trebui să poată aproape oricine. După care ar putea să meargă la preşedintele republicii România şi să-l roage să-i boteze progenitura făcută în eprubetă”.

Mai întâi de toate pseudo-autorul acestui articol ar fi trebuit să ştie că nu există Tribunalul Alexandria, ci Tribunalul Teleorman. Aceasta în caz că n-a confundat Judecătoria Alexandria cu Tribunalul Teleorman. Mă rog, e numai o chestiune de nuanţă şi pregătire. Apoi modul în care a desconsiderat autoritatea unei instanţe din provincie denotă faptul că pentru autorul zeflemist o hotărâre luată de un judecător la un oarecare tribunal din ţară (nu de la ţară!) este asemeni unei hârtii de şters la fund. În această situaţie, toţi puşcăriaşii condamnaţi la tribunalele din provincie vor trebui eliberaţi, de exemplu. Una peste alta, autorul a amestecat ura faţă de Paul Lambrino (Prinţul Paul de România) cu dispreţul faţă de justiţia din afara Bucureştiului, şi a ieşit un terci cu ceva iz pamfletist. Aşa se întâmplă când te scremi pe uscat să-ţi iasă un articol, doar ca să punctezi la norma de lucru...

Dijma lu' Ialomiţeanu, după voia şi pofta noilor ciocoi (!?)

Într-o ţară în care media de vârstă a populaţiei de la sat este undeva peste 75 de ani, iar utilajele de lucrare a pământului sunt mai mult inexistente, ministrul Finanţelor, acest Gheorghe... Ialomiţeanu, vrea să tragă o brazdă peste sărăcia aridă a românului de rând.
Văzând că predecesorul său, Sebastian Vlădescu a dat chix, anul trecut, cu încercarea de a pune bir pe terenurile nelucrate, Ialomiţeanu şi-a zis că n-ar strica să-şi încerce şi el norocul cu o aşa mândreţe de măsură, taman la Banca Mondială. Era cam tot ce a mai rămas de dat cam pe degeaba.
Dacă aş face pe prostu', poate că i-aş da dreptate acestui Gheorghe ăl mai ministru din Cabinetul Pitic, văzând ce bălării mai are patria noastră. Numai că o astfel de măsură picată pe vreme de incertitudine, instabilitate şi disperare, nu va face altceva decât să scadă drastic preţul la hectarul de teren, întrucât proprietarii, cu preponderenţă oameni fără posibilităţi materiale, se vor vedea în imposibilitatea de a putea achita impozitul pe bălării. În consecinţă, mulţi vor fi nevoiţi să scape de pământul pentru care în anii '90 erau în stare să facă şi crimă de om.
În prezent, în Teleorman preţul hectarului de pâmânt variază undeva între 30 şi 40 de milioane lei vechi, după cum ţi-i norocul şi ai abilitatea de a negocia. Dacă şi terenurile ajunse pârloagă vor fi dijmuite, după cum pofteşte ministrul cu nume de judeţ, proprietarii acestora vor zice mersi şi dacă vor scoate 10-15 milioane lei vechi pe hectar.
Cui va folosi prăbuşirea preţurilor la hectarul de pământ, în maxim trei ani de la aplicarea măsurii atât de râvnite de către acest Gheorghe, ăl mai ministru dintre finanţişti, se subînţelege. Interesele noilor ciocoi, cu apucături politice, sunt atât de mari, încât singura avuţie a ţăranului, pământul, va deveni repejor praf şi pulbere, îmbogăţindu-i şi mai abitir pe arendaşi şi moşieri. Aşadar, istoria la români se tot repetă, şi numai personajele se schimbă... Nu, însă, şi năravul lor.
Ce părere are premierul Boc despre isprava fiscală pusă la cale de ministrul său? Încearcă să afli singur, scriindu-i pe adresa de e-mail: emilboc09@yahoo.com Poate tu ai noroc să te lămurească de ce Albă ca Zăpada s-a lăsat prostită de-o babă, muşcând cu sete din mărul otrăvit.