CASA REGALĂ DIN ALEXANDRIA“Există un nene pe care îl cheamă Paul Lambrino, nepotul unei doamne numite Zizi Lambrino. Doamna Lambrino a fost, o vreme, soţia lui Carol al II-lea, dar când a fost conceput şi, mai apoi, când s-a născut Mircea Grigore Carol Lambrino, căsătoria dintre Carol al II-lea şi Zizi Lambrino fusese deja anulată.
Au fost unele încercări de a obţine recunoaterea copilului pe cale judiciară, dar acestea au dat greş, iar Mircea Grigore Carol Lambrino n-a avut niciodată statut de mebru al casei regale a României şi nu a fost, nici măcar o clipă, moştenitor al tronului.
Până într-o zi, când tribunalul Alexandria (România, judeţul Teleorman) a hotărât că Paul Lambrino este os regesc şi l-a rebotezat “de Hohenzollern” sau “de România”. Este, probabil, prima dată în istoria lumii când un tribunal republican acordă titluri princiare şi dă dreptul oricui să se numească după cum îl taie capul.
Acum ştiţi, dacă deja nu eraţi la curent, ce trebuie să faceţi pentru a vă înnobila: daţi o fugă până la Alexandria, prezentaţi poze cu o statuie de domnitor/rege care să vă semene cât de cât, dovediţi că prin vene vă curge bronz regal şi vă puteţi trage orice nume de familie vreţi: de Ferentari, de Orania, Stuart, Windsor, de Marea Britanie şi Irlanda de Nord, de Statele Unite ale Americii, de etc, etc. Dacă a putut un semi-retardat ca Paul Lambrino, ar trebui să poată aproape oricine. După care ar putea să meargă la preşedintele republicii România şi să-l roage să-i boteze progenitura făcută în eprubetă”.
Mai întâi de toate pseudo-autorul acestui articol ar fi trebuit să ştie că nu există Tribunalul Alexandria, ci Tribunalul Teleorman. Aceasta în caz că n-a confundat Judecătoria Alexandria cu Tribunalul Teleorman. Mă rog, e numai o chestiune de nuanţă şi pregătire. Apoi modul în care a desconsiderat autoritatea unei instanţe din provincie denotă faptul că pentru autorul zeflemist o hotărâre luată de un judecător la un oarecare tribunal din ţară (nu de la ţară!) este asemeni unei hârtii de şters la fund. În această situaţie, toţi puşcăriaşii condamnaţi la tribunalele din provincie vor trebui eliberaţi, de exemplu. Una peste alta, autorul a amestecat ura faţă de Paul Lambrino (Prinţul Paul de România) cu dispreţul faţă de justiţia din afara Bucureştiului, şi a ieşit un terci cu ceva iz pamfletist. Aşa se întâmplă când te scremi pe uscat să-ţi iasă un articol, doar ca să punctezi la norma de lucru...
buze pufoase pe buci portocalii....
RăspundețiȘtergere