Tembele vremuri mai trăim. Nici măcar nu mai ştim ce vrem. De fapt, om fi ştiut vreodată?! Dracul ştie, că el îşi mai vâră coada peste tot! Am ajuns precum cetăţeanul aburit turtă de alcool din piesa conului Caragiale: "Şi eu cu cine votez?" Dar, până la urmă, aceşti granguri de candidaţi ce poftesc cu toţi dinţii la lefuri şi diurne de j'de mii de euro numa' ca să joace în piese ieftine de europarlamentari, prezentate, în schimb, pe bani grei, mai au nevoie de votul nostru? De ce, mă rog, câtă vreme îşi reprezintă acolo tot propriile interese, ca nişte "hahalere" ce sunt sau tind să devină? Ba chiar sunt mândrii că au reuşit să prostească pe faţă o naţie de români, smulgându-i votul de încredere. Şi atunci, de ce să mai votez "listaci", când pot să-i tratez cu aceeaşi indiferenţă cu care ne tratează şi ei, exceptând doar perioada de campanie când încearcă să ma prostească pe cine mai pot. Măcar acum nici campanie nu pot numi ceea ce a fost pentru "europarlamentare". Nu tu mic, nu tu bere sau vin fiert ori kil de zahăr şi altul de ulei... Sărăcie! Păi, la j'de mii de euro cât va ridica lunar de la casierie un europarlamentar român, nici măcar o scobitoare să nu dea în campanie? Ori poate se pocăi într-atât încât uită, săracu', că la român dacă-i dai ceva, te ţine minte.
-Oarba după ei de europarlamentari sărăntoci! Huiduha, bre!
