Simbriaşii vechi şi noi

Nu pot să nu-i dau dreptate duduii Indira care se aşeză, fie şi interimar, în funcţia de preşedinte al Clubului Român de Presă, care a dezvoltat ipoteza cum că “politicienii nu pot trăi fără presă, nici presa fără politicieni”. Bineînţeles că din această interdependenţă nu este musai să rezulte armonie, pentru că imaginea este capitalul cel mai de preţ al politicienilor, dar şi al instituţiilor de presă, şi nu neapărat al mogulilor de care se leagă zilnic preşedintele Băsescu, ca de şiretele de la proprii pantofi. Numai că de această dată, au fost luate în vizor toate televiziunile aparţinând lui “Felix”, Vântu şi Sârbu. E drept că supărarea preşedintelui fu mai mare decât se părea, încât se legă şi de actorul Floriiiiiiin Călineeescu, care îl interpretează la televiziunea lui Sârbu, etichetându-l suficient de funebru: “defunctul Călinescu”.

Supărarea prezidenţială a vizat şi postul public de televiziune, care „şi-a recrutat, la rându-i, nişte buni recitatori”, adică tot “analişti-tonomat” în care se bagă euroi şi se scot critici ori pupincurisme, în funcţie de preferinţele celui care plăteşte, desigur. Probabil că şeful statului citeşte doar presa centrală şi priveşte doar posturile naţionale de televiziune, altfel ar fi avut greţuri precum gravidele. Aşadar, preşedintele nu a greşit scuipând spre lingăii de curte din presă, care pupă pe bani grei şi muşcă pe mai mulţi bani politicieni, dar a comis-o compromiţând toată presa. Adică pentru nişte zdrenţe gata să se vândă oricând sau din obişnuinţă, să aibă de tras toată presa, fie locală, fie centrală. Atunci ar trebui spus, tot la general, că actuala clasă politică este dominată de hahalere parvenite.

Legat de aservismul mass-mediei, există şi anumite cauze, dar nicidecum scuze. Nu mai este un secret că potenţaţii vremii manipulează libertatea de exprimare în presă prin puterea banului care, deşi nu are miros, lasă dâre ca melcul. Fără bani multe dintre publicaţii sau posturi de televiziune s-ar închide. Aşadar, orice compromis este permis din acest punct de vedere. Numai că preşedintele Băsescu făcea referire atât la pupincuriştii analişti politici, aceste tonomate de euro, cât şi la mogulii de presă, aceşti absorbanţi de imagine, putere şi bani. Este un adevăr care doare, dar pe care societatea românească oricum l-a dibuit, ne mai fiind acum un secret pentru nimeni ce hram poartă cutare post de televiziune sau cutare ziar ori post de radio. Mai nou şi siturile de ştiri sunt părtinitoare. Care cu Băsescu, care împotriva lui, acordându-i-se, astfel, o mai mare importanţă decât cea conferită de statutul de şef statului. Din vina cui? Indubitabil în presă vieţuiesc simbriaşii. Această specie de gazetari este bine văzută, uneori chiar apreciată, de parcă ar fi buricul pământului din vârful pixului. Dar dincolo de această certitudine deranjantă pentru şacalii din presă care zic că ştiu când să muşte momeala, se uită un amănunt important, şi anume că la români funcţionează al dracului de bine victimizarea. Iar Traian Băsescu s-a descris ca victimă a unui atac al sistemului mafiot, care ar grupa cam întreaga presă, doar pentru că i-a fost ironizată febleţea de fiică. Un pretext numai bun de luat în seamă. Doar că, în realitate, prin auto-victimizare, Băsescu deschide campania electorală, asmuţind presa pe… presă. Faptul că a promis şi că va răspunde tuturor atacurilor din partea presei, chipurile în calitate de soţ şi tată, de parcă în pijamale şi papuci nu ar mai fi şeful statului, nu înseamnă că va purta acest război de unul singur, ci tot cu pixul gazetarilor.
În fond şi pe fond, de oricare parte găseşti tonomate de euro sau de lei. Foamea-i mare la români, indiferent de nivelul pe care-l ating aceştia.

Şi nu ar fi vreo filosofie.

Ham zis!

Ca dinamovist ar trebui să-mi scuip în sân la auzul veştii că nu mai pot fi euthanasiaţi câinii maidanezi, potrivit DSV. Mai trebuie să aud şi că euthanasierea oamenilor ar fi acum la modă. În fond, ce m-ar mira? Şi ei fac parte din regnul animal. Chiar deunăzi am auzit bancul că parlamentarul este o corcitură obţinută din încrucişarea câinelui cu porcul. Dovada ar fi aceea că parlamentarul latră ca maidanezul şi se îngraşă ca porcul. Curată asociere!...

Băsescu ciuntit de către Curte

Curtea Constituţională a judecat politic şi i-a luat preşedintelui dreptul constituţional de a solicita urmărirea penală a foştilor sau actualilor miniştri care au şi calitatea de senator, respectiv de deputat.

Aceasta este, practic, miza deciziei de luni, 10 martie, de pe urma căreia preşedintele ţării, Traian Băsescu este marele perdant. Până în prezent, şeful statului a dat aviz de cercetare în toate cazurile. De acum încolo, însă, începerea urmăririi penale va fi negociată, pur şi simplu, în Parlament, cel puţin cazul miniştrilor - parlamentari.

Numai că decizia de luni se bate cap în cap cu o alta dată de Curtea Constituţională în noiembrie 2007, care îi recunoştea şefului statului dreptul de a cere urmărirea penală fără nici un fel de restricţii. Se pare că nici Curtea Constituţională nu prea ştie ce vrea.

Drumul dosarelor penale dirijat de acum de Parlament

Fără să-i ceară cineva, Curtea Constituţională ajunge să distribuie roluri pe care Constituţia nu le prevede. De pildă, în cazul foştilor sau actualilor miniştri, care la data sesizării au calitatea de senator sau deputat, procurorii trebuie să ceară voie de la Parlament, nu de la Preşedinţie, ca să înceapă urmărirea penală împotriva lor. Nici nu ne puteam aştepta la altceva.
Nu mai puţin de şapte dosare vor lua drumul Camerei Deputaţilor sau al Senatului pentru aprobare. În prezent, la DNA sunt trei dosare de urmărire penală, pe numele lui Năstase, Mitrea şi Păcuraru. Totodată, alte trei sunt pe cale să se întoarcă de la prea Înalta Curte de Casaţie, adică Năstase cu două, iar Şerban Mihăilescu cu unul. Toate şase, însă, vor avea de acum nevoie de avizul Camerei Deputaţilor sau al Senatului. La fel se va întâmpla şi cu dosarul lui Codruţ Şereş care s-a întors la Parchetul General.

Preşedintele ţării, perdantul şef

Se poate crede că există riscul ca miniştrii-parlamentari să scape de procurori dacă se postează sub umbrela Parlamentului. Cum avizul pentru începerea urmăririi penale va fi supus votului, iar ca orice vot, acesta va fi acordat în funcţie de cum decurg negocierile politice, nicidecum pe baza probelor din dosar, atunci numai de respectarea legii nu mai poate fi vorba. Totuşi, dacă există un perdant în toată această poveste, de pe urma deciziei Curţii Constituţionale, atunci acesta este preşedintele ţării, Traian Băsescu, întrucât a fost eliminat din jocul avizării urmăririi penale, pe care legea fundamentală i-l oferea explicit. Acum există articolul 109, alineatul 2, în care se prevede că “Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului”. Judecătorii Curţii care au distribuit aceste roluri au uitat, însă, să explice şi care au fost criteriile după care s-a emis o astfel de hotărâre.
Preşedintele poate să avizeze urmărirea penală a foştilor sau actualilor miniştri, dar numai dacă nu au calitatea de parlamentar la data sesizării. Camera Deputaţilor sau Senatul pot aviza aprobarea pentru urmărirea penală, în cazul foştilor sau actualilor miniştri, dacă au calitatea de parlamentar la data sesizării.
Mai simplu fie spus, şeful statului nu va mai putea capitaliza politic momentul în care aprobă avizul de începere a urmăririi penale împotriva unui membru al Guvernului Tăriceanu, să spunem, căci din actualul Guvern, din cei 17 membri, 12 sunt parlamentari. Altfel zis, două treimi se află deja la adăpostul Parlamentului în caz că procurorii ar solicita începerea urmării penale. Bună şmecherie politico-juridică. Traian Băsescu va înţelege sensul sintagmei pesediste «ciocu’ mic!», căci nu va mai avea nici un cuvânt de spus.

Decizia Curţii este cât se poate de clară, nefiind vorba de niciun aviz cumulativ. Pur si simplu îi limitează preşedintelui dreptul oferit de Constituţie.

Alţi trei parlamentari fac drum la... d-na DNA.

Sunt jurişti care susţin sus şi tare că parlamentarii care nu au calitatea de miniştri vor putea sesiza, la rândul lor, Curtea Constituţională, pe motiv că ultima decizie introduce o discriminare între parlamentari. Aşa ar mai trage puţin de timp, iar într-un proces, mai ales pentru un om politic, poate însemna totul.

Că vor sau nu, parlamentarii vor fi împărţiţi în două tabere, după decizia Curţii, adică în cei cu imunitate şi în cei fără imunitate. Iar aceasta în situaţia în care zeci de parlamentari de la PSD, câţiva de la PRM, PD-L, PNL şi UDMR au dosare de cercetare penală sau sunt trimişi deja în judecată.
Surse parlamentare susţin că există alte trei dosare nou-nouţe, în care sunt anchetaţi pentru fapte de corupţie anumiţi parlamentari.