BEZNA DIN LUMINĂ

Vinovaţii fără vină ori bezna din lumină

(doar inspirat din cugetarea unui bun amic)
Ca şi an electoral, 2008 nu face altceva decât să ne amintească faptul că o dată la patru ani ni se reaminteşte că suntem proşti. Suficient de proşti pentru că acceptăm să ni se servească promisiunile importate dintr-o campanie electorală a unei ţări dezvoltate. Suntem proşti de-a binelea pentru că tolerăm aceleaşi jocuri în care evoluează aceiaşi jucători eliminaţi în repetate rânduri de pe terenul politic şi pentru faulturi grave împotriva adversarilor sau pentru că au sărit cu disperare la gioalele poporului.

În fond, nici nu-i simplu sa accepţi ca prostu’ că vina este numai a ta şi că nu există soluţii pentru a drege busuiocul. Nimeni nu îşi asumă eşecurile, ba mai mult conturăm defectele unui anume politician, gândindu-ne, probabil, la faptul că evidenţiind lipsurile lui, oamenii îl va asemui lor. Un om de rând, un om simplu,care să vorbească şi să se comporte la fel ca el. Nu vrem indivizi care sunt diferiţi de noi, nu acceptăm oameni aproape fără cusur care sa aplice principii aducătoare de onoare.

În prostia noastră ce pare să fie chiar nativă, tolerăm şi ne amuzăm la gândul că micul şi aristocratul Paris se vrea a fi condus de plebeul care este. Acest candidat străin cu duhul, nu doar de carte. Sărac în vorbe, dar slăvit de ţiganii din Ferentari şi Rahova. În aşa hal am ajuns. Dar nici partidul aflat la putere nu stă pe roze, având săgeata în popou, câtă vreme are tupeu să iasă în faţă cu chitaristul care fuge de la locul accidentului, în urma căruia o fată a fost lovită. Curată fatalitate pe bucureşteni. Să aleagă între un acordeonist şi un chitarist. Alegerile sunt momentul perfect pentru ca fiecare politician şi partid să se dea în stambă, crescând doar nivelul de ipocrizie. Se tot aruncă vorbe moralizatoare, chipurile, la adresa predecesorilor, ca şi când numai mortu-i de vină la români. Se critică aceleaşi fapte de care ei înşişi se fac vinovaţi.

Nu mai miră nici o muscă beată faptul că politicienii s-au născut fără bun simţ.

Nu degeaba ni se prezintă într-una strategii şi planuri care ne aduc câştiguri măreţe, aproape la fel de repede ca jocurile de tip piramidal. Asta se numeşte a fi prosteală pe faţă a electoratului! Şi poate că de aceea suntem şi vinovaţi, fiindcă avem prostul obicei să uităm şi s-o comitem din nou, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic în bezna raţiunii noastre.