RH negativ sau pozitiv? Aceasta-i dilema!

Denumirea de Rh vine de la numele unei specii de maimuţe (maccacus rhesus) folosite în cadrul unor experimente ţinute în anii ’40 care au dus la descoperirea acestui factor.
Interesant este faptul că această descoperire a fost făcuta de acelaşi Karl Landsteiner, şi anume cel care a descoperit şi existenţa grupelor ABO cu aproape 40 de ani înainte. Există mai mulţi membri ai acestei familii de antigene Rh, dintre care cel mai "recalcitrant" este tipul D. Dacă hematiile unei persoane prezintă pe suprafaţa lor antigene tip D (de exemplu), atunci ea va avea Rh pozitiv, lucru valabil la 85 la sută din populaţia lumii. Restul de 15 la sută nu au aceste antigene prezente, fiind Rh negative.

Compatibilitate sau nu?

Problema compatibilităţii se pune atunci când se doreşte realizarea unei transfuzii sanguine. Clasic, în sistemul AB0, există noţiunile de donator universal (cu referire la grupa 0, care nu are aglutinogene) şi de primitor universal (cu referire la grupa AB, care nu are aglutinine). Ele nu sunt, însă, utile decât pentru transfuzii cu volum redus de sânge, mai mic de 500 mililitri. În cazul transfuziei a peste 500 ml, se foloseşte exclusiv sânge izogrup, adică de aceeaşi grupă cu a primitorului. Aceasta pentru că, deşi de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene, aceasta are, totuşi, aglutinine. Deşi devin îndeajuns de diluate în sângele primitorului pentru a nu da reacţii sesizabile, la volume mari contactul lor cu aglutinogenele unui primitor de grupă A, B sau AB poate determina aglutinarea intravasculară a eritrocitelor.
În afară de sistemul AB0, în cazul unei transfuzii este obligatoriu să se ţină seama şi de grupa Rh pozitiv.
Sângele Rh+ poate fi primit doar de indivizi cu Rh+, pe când cel Rh- se poate administra la Rh- şi Rh+ fără nici o problemă, deoarece în sistemul Rh nu există anticorpi în absenţa factorului antigenic.
Este de menţionat că, totuşi, teoretic, indivizii cu Rh negativ ar putea primi o dată în viaţă sânge Rh pozitiv, urmând ca după aceea să dezvolte anticorpi anti-Rh. Această variantă este, însă, evitată cu mare atenţie în practică, deoarece poate duce la erori ulterioare cu consecinţe grave.
În cazul transfuziei de sânge integral, compatibilităţile sunt prezentate în funcţie de valoarea RH, care nu este altceva decât o proteină. Ca de exemplu, compatibilitate AB0/Rh pentru sânge integral (* = mai puţin de 500 ml), la Grupa 0 negativ este cât se poate de clară. Cei din grupa 0 cu RH- pot dona sânge la grupele 0-, 0+, AB+*, AB-*, A+*, A-*, B+*, B-*, dar pot primi numai de la 0-. Curată fatalitate! Aceasta explică de ce pentru o grupă atât de rară, şi anume 0 negativ, numărul donatorilor este atât de mic. Cei cu 0 negativ primesc doar de la 0 negativ, iar în România doar 6-7 la sută au acestă grupă cu RH-, ceea ce complică mult lucrurile.
Pentru tranfuzia de plasmă (care nu poate conţine nici un fel de antigene, indiferent de grupa donatorului, dar poate conţine anticorpi) compatibilitatea nu mai ţine cont de Rh, ci doar de AB0. Aceasta doar dacă s-a exclus posibilitatea ca un donator Rh negativ să fi venit la un moment dat în contact cu sânge Rh pozitiv.
În practică, fiecare ţară are reglementări oficiale cu privire la această problemă. În România, se evită pe cât este posibil transfuzia de plasmă la o grupă Rh diferită. Şi când te gândeşti că doar vreo lună în urmă am desoperit că am grupa 0 cu Rh negativ, ceea ce este suficient de rar întâlnit pentru a-mi face vreo iluzie în caz de... Doamne fereşte!