Recent m-am întâlnit cu un susţinător al defunctului regim comunist. Şi cum generaţiile diferă şi-n păreri, am ajuns să pedalăm în gol pe ideologii şi utopii. El susţinea că utopic este capitalismul, eu o dădeam cu socialismul cel utopic din cap până-n măduva ideologiei sale. Până la urmă am convenit că atât capitalismul, cât şi socialismul sunt utopice de fel. Dar şi utopiile diferă, bate-le-ar vina. Şi iar am reluat-o cu discuţiunea, să vedem care-i mai utopic: capitalismul sau socialismul? - de parcă ar mai avea vreo importanţă pe burta goală.
Până la urmă, am ajuns la concluzia, de capul meu, că în România orice ideologie s-ar aplica tot o utopie ar fi. Şi astfel m-am liniştit... De fapt, oricum se făcuse noapte, iar în zonă se mai auzeau doar câteva şoapte.
18 decembrie 2011
12 decembrie 2011
Numerele de înmatriculare bulgăreşti, bune de pus la murat
Statul român s-a gândit să dea decisiva şoferilor români obişnuiţi să fenteze fiscul neaoş. Mai pe înţelesul tuturor şoferilor, se va spune "ADIO" numerelor de înmatriculare în Bulgaria.
Autovehiculele şi remorcile înmatriculate în alte state, deţinute cu orice titlu de persoane care au sediul, domiciliul, reşedinţa ori rezidenţa normală în România, vor putea circula pe drumurile publice pentru o perioadă de maximum 90 de zile de la data dobândirii titlului, dar nu mai mult de 90 de zile într-un an calendaristic.
Prevederea cu pricina apare într-un proiect de lege pentru modificarea OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice.
Ca să arate să le pasă de viaţa românilor, se motivează decizia şi prin a arăta faptul că utilizatorii maşinilor înmatriculate în alte state sunt tentaţi să încalce frecvent normele rutiere şi chiar să comită accidente, după care părăsesc locul faptei mizând pe dificultăţile întâmpinate de autorităţi pentru identificarea şi sancţionarea lor. Astfel, numai în 2009, din cele circa 10.200 de accidente grave înregistrate în România, 1.076 (10,5 la sută) au fost produse cu implicarea autovehiculelor înmatriculate în alte state. În 2010, procentajul a crescut cu 11,4%.
În plus, potrivit unor statistici mai vechi ale oficialilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în patru ani numărul accidentelor produse în România de autoturisme înmatriculate în Bulgaria a crescut de 15 ori, de la 204 în 2006, la 3.255 în 2010. Aşadar, motive ar cam fi... În principal, însă,statul vrea doar să nu mai piardă taxele vârâte de şoferii noştri în visteria Bulgariei. Logic!
Autovehiculele şi remorcile înmatriculate în alte state, deţinute cu orice titlu de persoane care au sediul, domiciliul, reşedinţa ori rezidenţa normală în România, vor putea circula pe drumurile publice pentru o perioadă de maximum 90 de zile de la data dobândirii titlului, dar nu mai mult de 90 de zile într-un an calendaristic.
Prevederea cu pricina apare într-un proiect de lege pentru modificarea OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice.
Ca să arate să le pasă de viaţa românilor, se motivează decizia şi prin a arăta faptul că utilizatorii maşinilor înmatriculate în alte state sunt tentaţi să încalce frecvent normele rutiere şi chiar să comită accidente, după care părăsesc locul faptei mizând pe dificultăţile întâmpinate de autorităţi pentru identificarea şi sancţionarea lor. Astfel, numai în 2009, din cele circa 10.200 de accidente grave înregistrate în România, 1.076 (10,5 la sută) au fost produse cu implicarea autovehiculelor înmatriculate în alte state. În 2010, procentajul a crescut cu 11,4%.
În plus, potrivit unor statistici mai vechi ale oficialilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în patru ani numărul accidentelor produse în România de autoturisme înmatriculate în Bulgaria a crescut de 15 ori, de la 204 în 2006, la 3.255 în 2010. Aşadar, motive ar cam fi... În principal, însă,statul vrea doar să nu mai piardă taxele vârâte de şoferii noştri în visteria Bulgariei. Logic!
10 decembrie 2011
Stilul adolescentin pus "la patru ace" de Narman
Indubitabil, costumul îţi dă acea etichetă după care adesea tânjim. La rându-i, eticheta impune respect şi imprimă sentimentul de admiraţie. Dar cui nu-i place să fie în prim-plan? Rolurile secundare sunt jucate doar de cei care se mulţumesc cu figuraţia şi mediocritatea.
Fără rezerve sau dubii, consider că nu orice haină îl face pe om. De pildă, cu o vestimentaţie Narman nu poţi juca decât rolul principal. Prestanţa dată de etichetă şi valoare nu te poate aşeza vreodată într-un plan secundar. Nici măcar accidental. Inevitabil, îmbrăcând un costum Narman sau apelând la orice accesoriu Narman, ajungi să fii admirat. Este ca şi cum ai rosti pleonastic: “Sita cerne!”
În copilărie îmi doream cu încăpăţânare să fiu adult. Cred că nu sunt singurul care gândeam astfel. Astăzi, lucrurile se simplifică văzând cu ochii. La o asemenea concluzie am ajuns abia după ce am văzut proaspăta colecţie Narman junior.
Concepute la unu sau doi nasturi, costumele Narman, croite dintr-o lână a cărei fineţe superioară te lasă fără cuvinte, îţi transformă copilul într-un veritabil domnişor. Nu ştiu de ce, dar cred că mă încearcă un sentiment de invidie.
Copilăria de care am avut parte a fost mult prea simplistă în materie de vestimentaţie. Dacă pe atunci ţi-era aproape imposibil să găseşti un costum pentru copil, fără a mai avea şi pretenţia ca respectivul articol vestimentar să aibă o linie modernă, fiind fabricat din te miri ce postav sau tercot, şi croit ca din topor, astăzi ţi-e dat să vezi ceva care nu suportă comparaţie. Costumele Narman pentru băieţi, fabricate din lână tropicalizată, de o fineţe superioară, sunt croite în linii masculine care curg pe talie şi oferă o imagine fără cusur copilului. În două cuvinte: eleganţă şi prestanţă.
Cu Narman schimbările de look sunt uluitoare, ceea ce mă ma face să cred că haina îl schimbă într-adevăr pe om. În plus, copilul îşi permite astfel luxul să arate ca un adult, atunci când pofteşte. Exact ce-mi lipsea cândva…
Fără rezerve sau dubii, consider că nu orice haină îl face pe om. De pildă, cu o vestimentaţie Narman nu poţi juca decât rolul principal. Prestanţa dată de etichetă şi valoare nu te poate aşeza vreodată într-un plan secundar. Nici măcar accidental. Inevitabil, îmbrăcând un costum Narman sau apelând la orice accesoriu Narman, ajungi să fii admirat. Este ca şi cum ai rosti pleonastic: “Sita cerne!”
În copilărie îmi doream cu încăpăţânare să fiu adult. Cred că nu sunt singurul care gândeam astfel. Astăzi, lucrurile se simplifică văzând cu ochii. La o asemenea concluzie am ajuns abia după ce am văzut proaspăta colecţie Narman junior.
Concepute la unu sau doi nasturi, costumele Narman, croite dintr-o lână a cărei fineţe superioară te lasă fără cuvinte, îţi transformă copilul într-un veritabil domnişor. Nu ştiu de ce, dar cred că mă încearcă un sentiment de invidie.
Copilăria de care am avut parte a fost mult prea simplistă în materie de vestimentaţie. Dacă pe atunci ţi-era aproape imposibil să găseşti un costum pentru copil, fără a mai avea şi pretenţia ca respectivul articol vestimentar să aibă o linie modernă, fiind fabricat din te miri ce postav sau tercot, şi croit ca din topor, astăzi ţi-e dat să vezi ceva care nu suportă comparaţie. Costumele Narman pentru băieţi, fabricate din lână tropicalizată, de o fineţe superioară, sunt croite în linii masculine care curg pe talie şi oferă o imagine fără cusur copilului. În două cuvinte: eleganţă şi prestanţă.
Cu Narman schimbările de look sunt uluitoare, ceea ce mă ma face să cred că haina îl schimbă într-adevăr pe om. În plus, copilul îşi permite astfel luxul să arate ca un adult, atunci când pofteşte. Exact ce-mi lipsea cândva…
3 decembrie 2011
1 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)