10 decembrie 2011

Stilul adolescentin pus "la patru ace" de Narman

Indubitabil, costumul îţi dă acea etichetă după care adesea tânjim. La rându-i, eticheta impune respect şi imprimă sentimentul de admiraţie. Dar cui nu-i place să fie în prim-plan? Rolurile secundare sunt jucate doar de cei care se mulţumesc cu figuraţia şi mediocritatea.
Fără rezerve sau dubii, consider că nu orice haină îl face pe om. De pildă, cu o vestimentaţie Narman nu poţi juca decât rolul principal. Prestanţa dată de etichetă şi valoare nu te poate aşeza vreodată într-un plan secundar. Nici măcar accidental. Inevitabil, îmbrăcând un costum Narman sau apelând la orice accesoriu Narman, ajungi să fii admirat. Este ca şi cum ai rosti pleonastic: “Sita cerne!”
În copilărie îmi doream cu încăpăţânare să fiu adult. Cred că nu sunt singurul care gândeam astfel. Astăzi, lucrurile se simplifică văzând cu ochii. La o asemenea concluzie am ajuns abia după ce am văzut proaspăta colecţie Narman junior.
Concepute la unu sau doi nasturi, costumele Narman, croite dintr-o lână a cărei fineţe superioară te lasă fără cuvinte, îţi transformă copilul într-un veritabil domnişor. Nu ştiu de ce, dar cred că mă încearcă un sentiment de invidie.
Copilăria de care am avut parte a fost mult prea simplistă în materie de vestimentaţie. Dacă pe atunci ţi-era aproape imposibil să găseşti un costum pentru copil, fără a mai avea şi pretenţia ca respectivul articol vestimentar să aibă o linie modernă, fiind fabricat din te miri ce postav sau tercot, şi croit ca din topor, astăzi ţi-e dat să vezi ceva care nu suportă comparaţie. Costumele Narman pentru băieţi, fabricate din lână tropicalizată, de o fineţe superioară, sunt croite în linii masculine care curg pe talie şi oferă o imagine fără cusur copilului. În două cuvinte: eleganţă şi prestanţă.
Cu Narman schimbările de look sunt uluitoare, ceea ce mă ma face să cred că haina îl schimbă într-adevăr pe om. În plus, copilul îşi permite astfel luxul să arate ca un adult, atunci când pofteşte. Exact ce-mi lipsea cândva…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

E cumva criză şi de cuvinte !?