Să muncim bine, dar după modele străine!

Ca să lucrezi bine pentru a trăi bine, aşa cum ne învaţă iubitul nostru conducător, trebuie să NU munceşti româneşte. Altfel spus, în străinătate un angajat lucrează mult mai bine dacă nu se simte ca un angajat. Mai multă libertate pentru angajat, înseamnă mai multă responsabilitate pentru acesta, determinându-l să lucreze în momentele în care el se simte mai productiv. În acest caz şi rezultatele vor fi foarte bune.Cum se lucrează în România? Cu mult sictir, oboseală şi lipsă totală de inspiraţie. Aşa se întâmplă când eşti pontat pentru cele 8 sau 10 ore şi nu pentru ceea ce ai realizat în acea zi de muncă.
Tot în străinătate, se observă că atmosfera de la birou diferă mult de cea resimţită din plin în România. La noi este mâncătorie de la cel mai mic la cel mai mare, acolo este colaborare şi înţelegere.
În plus, ce angajat nu şi-ar dori să vină la birou când vrea şi să plece când vrea, cu condiţia să termine lucrarea pentru acea zi? Nu, asta n-o să se întâmple vreodată la noi, ci doar în SUA şi ţările dezvoltate din Europa. Şi atunci, cum o vrea Băsescu să se muncească bine (cu randament) în ţărişoara asta, câtă vreme mentaliatea angajatului este prezentată sub forma: timpul trece, leafa merge!
Românilor le place să se acopere de hârtii, pentru a arăta ce volum mare de muncă au, de nu-şi mai văd capul de atâta treabă... Vrăjeală totală!
Câtă vreme nu se doreşte simplificarea lucrurior, rezultatele nu pot fi decât jalnic spre dezastruaose, cu efecte în drăgălaşul PIB. Aşa se explică de ce avem un nivel al calităţii serviciilor atât de scăzut, oferite de stat şi chiar de privat.
În ceea ce priveşte sfatul preşedintelui, am putea doar să ne ştergem cu el în c...odul muncii. Părerea mea!...

O întrebare ipotetică fără indicii...

Ce transformare suportă un şofer de filială de partid atunci când ajunge să conducă chiar acea organizaţie?

a) - îşi lasă nevasta

b) - îşi uită prietenii

c) - îşi trage amantă influentă

d) - îşi uită trecutul

e) - toate acestea la un loc sunt posibile

Alexandria, orăşelul cel bălţat

Nu e nevoie să fii mare cunoscător în materie de arhitectură şi urbanism pentru a putea eticheta drept catastrofale placările efectuate aiuristic (în mare parte!) la imobilele din Alexandria. Parcă te afli în sectorul lui Vanghelie "care este", în aşa hal au început să arate blocurile din capitala judeţului.
Deşi gama cromatică este relativ limitată, plecând de la nuanţa de galben-pai până la roşu cărămiziu şi chiar violet, împestriţarea în fel şi chip a clădirilor reabilitate termic, nu au nicio treabă cu arhitectura oraşului. Nu ştim la ce pastel a visat, în toată această perioadă, arhitectul-şef al Alexandriei, dar rezultatele se văd la tot pasul.Puţine blocuri din Alexandria, reabilitate termic, prezintă acel echilibru cromatic plăcut ochiului. Le putem chiar număra pe degetele de la o mână. Şi atunci cine a dat aprobarea pentru bălţarea blocurilor, arătând ca-n desenele animate? Ce a făcut în toată această perioadă arhitectul Mitroi? De ce nu s-a efectuat unitar, de către primărie, reabilitarea termică a blocurilor şi s-a lăsat la pofta şi gustul proprietarilor? Condominiile sunt organisme de decor doar atunci când trebuie să se implice? De fapt, Alexandria are vreo linie arhitecturală? Iată numai câteva întrebări de bun simţ la care oricum nu aştept un răspuns.
Mai rămâne ca la intrarea în oraş să fie montată o plancardă pe care să stea scris în culorile curcubeului:
Bine aţi nimerit în orăşelul cel bălţat!