Se întâmplă în România... A primit şpagă trei milioane lei şi a înapoiat patru!

Am ajuns s-o trăiesc şi p-asta! Un medic din Cluj, mare şef pe la secţia de Terapie Intensivă de la Spitalul Municipal Turda, a înapoiat mita după ce pacientul său a dat ortu’ popii. Ba mai mult, nişte reporteri cam plecaţi d-acasă au vrut să imortalizeze acest moment unic, filmându-l cu camera ascunsă tocmai când doctoraşul înapoia spăşit banii fiicei pacientului decedat. Dar despre ce să fie vorba în toată povestea asta?…
Un anume bărbat în etate, de prin Turda, a făcut, ca tot românul supărat pe mama ei de criză economică, un accident vascular. Drept pentru care, bietul om a şi fost internat la Unitatea de Primire a Urgenţelor din Cluj-Napoca. După şase săptămâni, însă, când s-a simţit mai bine, a fost transferat la spitalul din Turda. Fatală mutare!…
Fiica bătrânului povesteşte că, înainte ca tatăl său să ajungă la spitalul din Turda, s-a dus la doctorul Kovacs şi i-a dat trei milioane de lei, pentru a-l îngriji mai bine. Prost obicei! Păi, cu 3 milioane de lei vechi abia mânjeşti aici o asistentă, darămite să convingi un doctor să se uite cu alţi ochi la pacient.
Toate bune, numai că între timp tatăl femeii a murit de atâta atenţie pe care doctorul i-a acordat-o în schimbul modestei sume de trei bulioane.. Probabil că pacientul auzise de mita cu pricina şi a mai făcut un accident vascular de necaz. Fata decedatului avea să afle tocmai de la vecini despre tragica pierdere, deoarece cei de la spital nu s-au sinchisit s-o anunţe. Când s-a dus la spital, doctorul cu nume maghiar i-a oferit banii înapoi, dar în loc să returneze cele 3 milioane de lei, acesta a dat 4 milioane de lei vechi. Un fel de şpagă la şpagă, sau dobândă la şpagă?
Fiica celui care tocmai trecuse în lumea cealaltă şi lipsită de şpagă, a avut timp s-o pună şi de un flagrant, de dragul răzbunării, filmându-l cu o cameră ascunsă pe doctoraşul cel cu suflet mare. Aşa că, femeia împreună cu un reporter, care s-a pretins a fi nepotul acesteia, ajunseră la spital pentru a lua banii de la doctor, după cum conveniseră.
Ca un bun creştin obişnuit să ia şpagă, căci doar d-aia s-a făcut medic, şi nu popă, medicul a recunoscut că a luat-o în mână (n.r. —şpaga, domnişoarelor asistente!), dar a şi precizat că femeia a insistat să îi dea banii.
Băgat apoi în seamă de reporteri, jupânul şpăgarilor în halate albe din Cluj, adicătelea preşedintele Colegiului Medicilor din localitate, a declarat că va demara o anchetă în acest caz. Păi, nu înţeleg, soro! De ce doar în acest caz? Omul s-a căit, s-a spovedit la reporterii incognito, a dat lovele înapoi împreună cu pacientul mort, deci este absolvit de păcate, şi-n consecinţă este pe jumătate iertat. Şi pentru ce? Pentru o nimica toată?! Ăia 3 milioane erau banii doctoraşului pe o lună pentru ţigările sale cele fine. Şi apoi nu înţeleg nici mort cum naiba rămâne cu ceilalţi 50-100 de mii de medici din ţară cărora le-a ieşit şpaga pe nas şi nici dracul nu le scutură buzunarele la halate, ce au devenit precum bancomatele, dar mobile?! Dar cu întreg sistemul sanitar care pare construit pe un munte de şpagă, cum rămâne, soro? Adică ştiu. Rămâne tot ca înainte! Decartezi lovele la dom’ doctor, se uită cu alţi ochi incompetenţi la tine, încât ajungi să nu-ţi pară rău c-o mierleşti înainte să-ţi falimentezi degeaba familia.
Decartezi la asistente, atunci mai ai o şansă să ţi se dea un calmant înainte să dai ortu’ popii, pentru a privi senin şi tâmp oşcăita aia de moarte. Decartezi banu’ la infirmiere, atunci ai satisfacţia că mori în aşternut curat de spital, nu într-o lenjerie ce seamănă izbitor de mult cu cârpele de şters praful sau chiar cu mop-urile de spălat toaletele.
Ideea este că şi dacă dai şpagă şi dacă nu, tot crapi! Diferenţa, însă, ar fi aceea că mori altfel când îndeşi inutil şi din disperare lovele în buzunarele halatelor albe, bleau ori vernil. Desigur, nu m-aştept ca chirnogii să fie în asentimentul meu, dar cei care au trecut prin paturile de spital şi încă sunt vii, înţeleg toată această filozofie a şpăgii medicale care, oricum, a devenit un fenomen pe care doar autorităţile nu-l văd. Poate că au nevoie şi ele d-un doctor… Pentru început, un oftalmolog ar fi numai potrivit.

De la amor la infidelitate… doar un pas

Pentru a afla cât mai exact cine se simte în culpă şi are mustrări de conştiinţă atunci când îşi înşală partenerul, am luat de bună concluzia la care s-a ajuns de către o mână de sociologi de la Universitatea din Toronto. Indivizii ăştia au făcut o minunăţie de studiu, nu cu multă vreme în urmă, doar pentru a ajunge la o părere pe care o intuiam şi fără a mai face vreo cercetare atât de costisitoare. Şi anume, sociologii au ajuns la concluzia că bărbaţii se simt mai vinovaţi când îşi înşală fizic partenerele de viaţă, în timp ce pe femei le mustră conştiinţa când ”păcătuiesc” emoţional. Cum de au reuşit să scoată asemenea secret din mintea celor 130 de subiecţi voluntari, de ambele sexe? Cercetătorii i-au hipnotizat, pur şi simplu. Probabil că tot aceasta este şi soluţia pentru a afla dacă partenerul de viaţă te înşală.
În ceea ce-i priveşte pe bărbaţii participanţi la studiu, ei au declarat că se simt vinovaţi atunci când se îndrăgostesc de o altă persoană decât partenera de viaţă, în timp ce femeile au mărturisit că pun mai mare preţ pe fidelitatea emoţională şi pe resursele pe care aceasta le oferă în cadrul unui cuplu.Astfel, în timp ce, infidelitatea bărbaţilor este legată mai mult de cauze biologice, sentimentul de vinovăţie este mult mai complex la femei, deoarece acestea consideră că nestatornicia fizică ar răni foarte mult sentimentele partenerului.
În general, bărbaţii consideră că relaţiile lor au implicaţii sexuale mai mari decât în realitate, deoarece ei acordă, în general, o mai mare importanţă aspectului fizic al unei relaţii, în vreme ce femeile se implică afectiv şi simt emoţii puternice acolo unde acestea nu există sau atunci când nu este cazul.


Poate fi şi infidelitate fără remuşcări?

Un al doilea rezultat al studiului arată că atât bărbaţilor, cât şi femeilor le este foarte dificil să treacă peste infidelitatea fizică (n.r. - Aiurea! Depinde doar de ceea ce vor pierde!), respectiv afectivă. Astfel, participantele la cercetare au mărturisit că ar ierta mai uşor dacă ar afla că partenerul de viaţă a avut o relaţie pur sexuală cu o altă persoană, decât dacă ar simţi că acesta s-a îndrăgostit de acea femeie.
Aşadar, "când oamenii au motive plauzibile care să le justifice acţiunile, se simt mai puţin vinovaţi. Totul este să aibă un motiv pentru a se putea justifica şi, totodată, împăca cu sinele". Şi pentru asta chiar era nevoie să se facă un studiu de către nişte sociologi plictisiţi de moarte? Iată cum îşi mai justifică unii lefurile babane! Şi nici măcar nu sunt români.
Tot deştepţii ăştia de cercetători spun că "sentimentul de vinovăţie dispare sau este considerabil diminuat atunci când oamenii îşi pot justifica, în primul rând faţă de ei înşişi, deciziile pe care le iau şi ceea ce fac". Adică, nimic mai simplu decât să te judeci ca prostul în oglindă după ce-ţi înşeli bine-mersi partenera sau partenerul fără să te doară capul. În plus, pentru asta există şi spovedania...
Cum-necum, consider că este o mare tâmpenie şi cu studiul ăsta, dacă nu-i cumva vreo făcătură! Până nici măcar cercetătorii nu se mai ocupă azi de lucruri serioase! Ăştia chiar mi-au înşelat aşteptările.
Totuşi, o singură întrebare mi s-a înfinpt în moalele capului: OARE CÂŢI PARLAMENTARI, DIRECTORAŞI SAU ŞEFI de instituţii CU SALARII GRASE, NU AU AMANTE? Eheee... Dar mai bine noi să fim sănătoşi, dă-l în mama lui de studiu sociologic, că e recesiune!

Între invidii şi realitate

Nu mă consider un fan al echipei Dinamo, ci doar un oarecare suporter. Nu mai sufăr când pierde, căci mi-amintesc de facturile care trebuiesc plătite, în vreme ce fotbaliştii trăiesc într-un huzur greu de imaginat pentru omul de rând. În schimb, mă irită când văd "atotştiutori" care fac "analize deştepte" punând etichete.
De pildă, atunci când Dinamo câştigă campionatul se găsesc unii care să spună că e furăciune, că nu-l merita..., dar când Steaua câştigă campionatul... Mucles!
Dacă se dovedeşte că Dinamo a "umblat" cu valizele de bani pentru a fi favorizată de către arbitri, atunci merită nu doar să piardă titlul, ci să fie chiar retrogradată. Dacă nu, cei care contestă corectitudinea câştigării acestui campionat de către Dinamo care, ca o paranteză, în tot acest campionat nu ştiu dacă a beneficiat de 3 penalty-uri, să accepte nu doar realitatea, ci să ceară retrogradarea echipei care a furat, indiferent dacă este echipa de suflet.
Până la urmă, curăţenia în fotbal trebuia începută de la suporteri. Aceasta-i părerea mea!

Urmează staţia... HĂIS!

- Dragi pietoni, poftiţi fuguţa la rată, să nu vă calce careva pe nervi!

Practic, asta numeşte Primăria Alexandria drept staţie de autobuz.
Imaginea a fost proaspăt imortalizată la noua staţie amenajată pe strada Dunării.
Din câte se observă destul de lesne, oamenii dau năvală în stradă pentru a prinde un loc în autobuz. Minunate şi sigure mai sunt condiţiile oferite călătorilor!
La mai multe astfel de "staţii", dragălaşi edili!

Brigada "DIVERSE" a reînviat taman la Roşiori

Iată ce minune de caz, rupt parcă din dosarele DNA, ne mai oferă sub formă de comunicat de presă, cei de la IPJ Teleorman:
“O echipă de siguranţă publică a Poliţiei municipiului Roşiorii de Vede, aflată în serviciul de patrulare în ziua de 04.05.2009, i-a surprins în flagrant pe trei minori, I.A. de 16 ani, C.G. de 13 ani si P.I. de 15 ani, toţi din municipiul Roşiorii de Vede, în timp ce sustrăgeau rufe puse la uscat, în dreptul unei locuinţe din municipiu.
Împotriva persoanelor în cauză s-a întocmit dosar penal”.

Probabil că micii şuţi au sperat că vor mai găsi niscai mărunt prin buzunarele de la jeanşii puşi pe sârmă la uscat, să le iasă măcar de-o votcă… Şi le-a ieşit... de-o amendă grasă.