Remuneraţie după susţinere, nu după răspundere!

Pornind de la ipoteza imbatabilă că în orice meserie există un dram de răspundere, măcar, consider că şi remuneraţia trebuie adaptată la nivelul riscului asumat.

Adică, cu cât răspunderea postului ocupat este mai mare, cu atât şi remuneraţia să fie mai substanţială. Ca la Bursă! Vrei să câştigi mai mult, investeşti mai mult în fonduri de risc mare! Este precum mersul pe sârmă... Teoretic, aşa ar trebui să ste lucrurile la capitolul salarizare în România. Practic, însă, suntem prea departe de a pune preţ pe competenţă şi răspundere. Parlamentarii, de pildă, deşi votează legi pe care nici de ei nu le respectă, îşi stabilesc singurei şi cu o crasă nesimţire diurne de-a dreptul obeze, dacă luăm în calcul starea schilodito-socială din România. Ce răspundere UNINOMINALĂ au aceşti parlamentari? NICIUNA, pentru că întotdeauna afli că aşa a poftit partidul, şi nu parlamentarul "X"!
În general vorbind, tot ce are iz politc conţine stimulente grase aşezate peste lefuri babane, iar răspunderea este aproape invizibilă!
Iată de ce înainte de a-ţi "procura" o meserie în viaţă e bine să-ţi alegi şi partidul cu care să porneşti la drum, căci fără el este ca şi când ai merge ca prostu' cu frâna de mână trasă.
În plus, frecarea nu întotdeauna este benefică, iar excesul poate da dependenţă.

Evoluţia involuţiei

În urmă cu 10 ani reuşeai să iei credit de nevoi personale doar cu buletinul. Un adevărat dezmăţ bancar... Astăzi numai cu buletinul poţi doar să-ţi faci un prăpădit de şomaj. Cel puţin aşa se vrea.
Carevasăzică, musiu, e din ce-n ce mai bine!... Ca drept dovadă stau vorbele de aur rostite de micuţul nostru premier: "România trece în aceşti ani prin cea mai grea perioadă după al Doilea Război Mondial"..
Părerea mea este că în ţara asta se trăieşte mai rău decât pe vreme de război, căci s-a furat în draci timp de 20 de ani şi doar "găinarii" au plătit. Aşa se face că tot pe noi ne-au dijmuit, mama ei de democraţie sălbatică, căci prea ne-au prostit...!

Tot ca înainte... spre marele ŞOMAJ!

Nu ştiu cum se face, dar iar suntem în top. În topul cu cei mai mulţi şomeri înregistraţi dintre cei încă indemnizaţi, desigur.
Numai în luna decembrie 2010 ocupam un meritoriu loc 2 pe ţară (doar Mehedinţiul ne-a privat de locul 1), la capitolul judeţul cu cei mai mulţi şomeri. C-un procentaj la şomaj de 10,8 la sută, Teleorman se afla, la finele anului 2010, pe un "meritoriu" loc 2 pe ţară, în topul judeţelor cu cea mai mare rată a şomajului.
Colac peste pupăza blondă, Teleorman este şi judeţul unde numărul pensionarilor este dublu faţă de cel al salariaţilor. Cum era de aşteptat, pe niciun parlamentar de Teleorman nu-l impresionează o atare stare de fapt, şi-n consecinţă nici investitorii nu vor da buzna la noi pentru a investi (până nici chinezii lui Dragnea nu se înghesuie să arunce cu yuani în bălăriile noastre), şi implicit pentru a creea locuri de muncă pentru fudula populaţie a săracului judeţ.
Cu alte cuvinte, suntem pe valul care ne duce taman la groapa pierzaniei. Proaste alegeri politice am făcut, noi, teleormănenii, în toţi aceşti 20 de ani! N-am învăţat nimic şi acum rămânem cu... nimic! Logic că ne merităm soarta asta...
Care vor fi efectele scăpării de sub control a şomajului?
Cred că infracţionalitatea, de orice tip, va exploda în Teleorman, căci de disperare eşti dispus să-ţi rişti şi libertatea... şi viaţa... totul!
Mai cred că se va ajunge până acolo încât pentru 100 RON să i se ia viaţa unui om cu aceeaşi uşurinţă şi lipsă de remuşcare cu care iei gâtul unui pui neajutorat.
Mai cred că ţepele economice se vor da mai abitir, dar de această dată susţinute la greu şi poate chiar pe faţă, de organele pătate ale statului, la orice nivel ierarhic (câtă vreme, din câte se aude şi... se pare, ca să obţii un job într-o instituţie de control, dai ca popa 2.000 de euro, atunci tind să cred că orice este posibil la noi, -inclusiv să dai peste 10.000 de euro pentru un post de şef la te miri ce instituţie publică).
Şi mai cred că cei slabi o vor lua razna sau îşi vor pune capăt zilelor. Vorba aceea minunată: -Să trăiţi bine!... Mai trăiţi?!...

FISCUL ÎI SCOATE LA TABLĂ PE PROFESORI

Vestea că Fiscul a trimis deja inspectoratelor formulare prin care profesorii trebuie să declare dacă oferă sau nu meditaţii, m-a lovit în moalele capului. Pe loc mi-am zis: Era şi cazul! Dacă în ţara asta şi vrăjitoarele vor fi fiscalizate, de ce să nu fie impozitate şi veniturile obţinute de profi din meditaţii?

În fond, şi învăţământul românesc e tot o vrăjeală, iar când te dezmeticeşti realizezi că şcoala te-a pregătit să fii ŞOMER. Culmea ironiei e că ai mai plătit şi meditaţii pentru asta!...
Şi cum era de aşteptat, profesorii şi sindicaliştii au sărit ca arşi auzind că trebuie să dea bir la stat pe meditaţii, punându-se contra ca măgarul în pantă, pe motiv că acţiunea cu pricina ar fi abuzivă. De parcă meditaţiile ar fi ceva legal...
Interesant este că în formularul de la FISC, profesorii trebuie să precizeze numele, funcţia, dar şi să declare dacă obţin venituri din meditaţii sau alte activităţi desfăşurate DUPĂ încheierea programului şcolar. Adicătelea, ei îşi pot rotunji veniturile, neimpozabil, direct la şcoală, la orele de dirigenţie care, ca un făcut, niciodată nu sunt de dirigenţie. Şi nu vor fi cu 2-3 elevi, ci cu o clasă întreagă. Nimeni nu o să se prindă că sunt, de fapt, tot meditaţii pe banii părinţilor. Nu ştiu dacă vor fi impozitate şi cadourile substanţiale, de milioane de lei vechi (covoare,LCD-uri, bijuterii din aur, etc.), primite după atâta trudă de dascăli, sau vor rămâne la nivel de bonus pentru activitatea depusă... Probabil asta i-a scăpat FISC-ului. Deocamdată! Însă, marele bai nu e ăsta. În ţărişoara aceasta fiecare a păcălit sau chiar a înşelat Statul (dar cine-i Statul? Nu tot noi?), după cum l-a tăiat capul şi-n funcţie de cât de lungă a avut "propteaua". De aceea spun că nu mi se pare corect ca vinovaţi pentru "jecmăneala naţională" să fie doar profesorii. Mai căutaţi băieţi că poate găsiţi marii ţepuitori ai neamului românesc. Dar vă mai trebuie şi tupeu de organ, ceea ce mă îndoiesc că aveţi când în culpă sunt marii granguri, sprijiniţi, în cele mai multe cazuri, de şmecheri din clasa noastră politică. Aşa că, ciocu' mic şi joc fiscal!

OAU! ĂSTA DA DESIGN MULTI-FUNCŢIONAL!!

Cu o astfel de mobilă multi-funcţională, problema spaţiului mic din imobil este ca şi rezolvată. Nu îndrăznesc, însă, să aflu şi cât costă asemenea corpuri de mobilă. Probabil, pentru cei mai mulţi dintre noi achiziţionarea unei asemenea mobile este curată ficţiune, aşa că nu e cazul să ne facem vise degeaba.

VREI O DIPLOMĂ? COMAND-O PRIN TELEFON!

Recent am primit pe unul dintre e-mail-uri un mesaj în engleză, de la uin anume Connie Newton. L-am citit şi am rămas pe faţă c-un rânjet amar. Iată de ce!
"You want to have a highly paid job and climb the career ladder faster, but your small college diploma limits you with that? You need a new diploma to prove to your parents that you are not a loser? Nowadays there is the solution for that problem due to our service. We can help you get diploma of any university in the world much faster without the need of losing your time for that. All you need now is to call through one of the appropriate phone numbers for you, and lever your order: within USA (1-718-989-5740), Europe and others (+1-718-989-5740), and don't forget to leave your first and last name along with the country you are from. After our operator receives your message, he will contact you back to get the needed information. Become successful finally with just one call".

La engleza mea, mesajul cu pricina l-am tradus cam aşa: "Doriţi să aveţi un loc de muncă extrem de bine plătit şi să promovaţi ierarhic mai repede, dar diploma de facultate vă limitează asta? Aveţi nevoie de o diplomă pentru a dovedi la părinţi că nu sunteţi un ratat? În zilele noastre există soluţie pentru această problemă, datorită serviciului nostru. Vă putem ajuta să obţineţi diplomă de la orice universitate din lume, mult mai repede, fara a fi nevoie să pierdeţi timpul pentru asta. Tot ce aveţi nevoie acum este de a apela prin unul din numerele de telefon potrivit pentru tine: în Statele Unite ale Americii (1-718-989-5740), Europa şi altele (+1-718-989-5740), şi nu uitaţi să lăsaţi numele şi prenumele dumneavoastră, împreună cu ţara în care domiciliaţi. După ce operatorul nostru primeşte mesajul dvs., el va va contacta pentru a obţine informaţiile necesare. Deveniţi oameni de succes, în cele din urmă, cu doar un singur apel".
Ca să vezi, domne, ce simplu e dacă ai bani! Numai că asta la noi au făcut-o mulţi dintre cei cu bani, încât nici măcar nu aveau habar pe unde naiba se afla facultatea care le emitea diploma de eminenţi absolvenţi. Cunoşti şi tu oameni politici cu diplome "de-a gata"? Mare-i grădina cu... impostori!
Şi eu care m-am chinuit cinci ani ca fraierul prin facultate, pentru ca după absolvire să constat că fără relaţii (şi eventual BANI!) nu-mi foloseşte la nimic peticul acela de hârtie... Nici măcar pentru şters la fund...

De la SUDUL cel EXTREM la... CONTRAPUNCT

Întrucât reînvierea "Sudului Extrem" este tot mai departe de a deveni certitudine, şi tot mai aproape de a fi percepută ca un miracol sau fiasco total, este posibil să reactivez publicaţia "Contrapunct", dar numai ca săptămânal. Am să vă ţin la curent cu acest subiect... Deocamdată, atât se poate spune pe vreme de criză!

SITA CERNE!... (en. -SIEVE DRIZZLE)

În facultate un dicton se încăpăţâna să apară pe mai toţi pereţii, inclusiv pe cei de la toalete: „Sita cerne!”
Nimic mai adevărat, mai ales când vorbim de competivitate şi prieteni.
Am să abordez dictonul cu pricina prin prisma alegerii prietenilor într-o viaţă, singura, de alfel, de care putem beneficia.
Dacă rudele sunt cele cu care te alegi pe cap, ne putând să le triezi după bunul plac, prietenii ţi-i poţi alege după profilul şi aşteptările tale. Nu de puţine ori, însă, viaţa îţi arată că ai cam dat-o în bară cu modul de selecţie (adesea subiectiv) al prietenilor şi eşti nevoit s-o iei mai mereu de la capăt, fiind mai riguros, dar nu şi obiectiv, în alegerea noilor prieteni, de cursă lungă. Asta nu înseamnă că noile alegeri sunt neapărat mai bune decât precedentele cu care te-ai cam fript, dar merită încercat, măcar pentru antrenament.
În ceea ce mă priveşte, din şcoala generală mi-am păstrat ca prieten doar un fost coleg de clasă, iar de la liceu alţi doi foşti colegi mi-au devenit prieteni. Din aceştia trei, doar în primul pot spune că am totală încredere şi respect. De ce? Poate şi pentru că mi-a fost alături în momentele grele pe care le-am întâmpinat în viaţă. Coincidenţa face să fie şi Vărsător ca mine, făcând posibil ca înţelegerea şi comunicarea să existe aşa cum ar trebui într-o relaţie veche de pritenie. Când spun „veche”, mă refer la faptul că relaţia de prietenie între mine şi fostul coleg de generală datează de 25 de ani. Timp berechet să analizezi omul din toate ungherele caracterului său. Chiar dacă, în prezent, fiecare dintre noi avem familii şi obligaţii, prietenia rămâne intactă cu orice preţ.

Astfel pot percepe noţiunea de pritenie adevărată, unde meschinăria, duplicitarismul şi „traducerea” nu au ce căuta. Din păcate, tot mai rar găseşti oameni potriviţi pentru a-ţi fi cu adevărat prieteni.
Pe drumul vieţii am mai găsit alţi patru pe care-i pot considera prieteni, însă pe aceştia îi cunosc de numai 7-8 ani. Cum omul prin natura sa este schimbător, mă aştept ca din cei patru să mai rămân într-o relaţie deschisă de pritenie cu numai doi, după vreo 10-15 ani. De ce? Pentru că „sita cerne!”.
Poate că pentru unii pare ciudat faptul că în aproape 39 de ani pe care îi voi împlini curând, să am doar şase prieteni buni. Nu şi pentru mine, căci amicii conjucturali sau cunoştinţele nu se pot pune la grămadă cu prietenii adevăraţi. Este ca şi când ai pune o strachină de lut lângă o farfurie de porţelan veritabil. Şi totuşi, ceva comun au cele două vase, şi anume faptul că ambele se pot sparge la fel de uşor dacă sunt manipulate greşit. De fapt, aceasta-i partea cea mai dificilă într-o relaţie de prietenie: conservarea. Degeaba obţii prietenia cuiva dacă nu eşti în stare s-o păstrezi intactă până ce îţi închei, inevitabil, socotelile cu viaţa. În fond, „sita cerne!” pentru că nu toţi punem preţ pe prietenia adevărată, dar alergăm după cea cumpărată, „din interes” şi expirabilă. Pentru ce?...