Şomajul ar putea fi PONTUL candidatului de criză

Ţi-ai pus vreodată întrebarea, dacă ai fi om politic, ce ofertă electorală ai avea pentru a obţine, şi pe vreme de criză, voturile? Într-un judeţ precum Teleorman, unde şomajul a ţopăit nu doar peste pragul de 11 procente, dar şi peste media pe ţară, marea bubă o reprezintă lipsa locurilor de muncă. Este, de fapt, zona cea mai sensibilă care poate fi exploatată la maxim (dacă mai există vreun "maxim") pentru atingerea scopului politic. Numai că atragerea de investitori care să genereze locuri de muncă, nu-i deloc floare la ureche. Cu atât mai mult pentru unii dintre parlamentarii noştri, şi-n general oamenii politici de pe aceste meleaguri, care nu s-au sinchisit nici măcar să transpire oleacă în palme, în efortul lor invizibil de a genera locuri de muncă. Consecinţele nepăsării şi vrăjelii politice se văd astăzi în buzunarul teleormăneanului, în care doar vântul îşi mai face de cap. Bine totuşi că nu-s vânturi, căci am fi asistat la un tsunami social.
Aşadar, dacă aş candida (ceea ce este EXCLUS acum!), m-aş axa doar pe o strategie de atragere a investitorilor (români şi străini), astfel ca la jumătatea mandatului şomajul să fie sub 5 procente. În plus, va fi o timidă (la început) concurenţă între vechii şi noii oameni de afaceri, în ceea ce priveşte oferta salarială pentru angajaţi. Revigorând astfel puterea de cumpărare, investitorii mai vechi de pe piaţă vor simţi nevoia să se extindă şi vor face noi angajări.
Cred că totu-i pe principiul Domino-ului, căci cauzele şi efectele sunt acele zale din tot lanţul acesta. Nu-i mare filosofie să-ţi dai seama că, de pildă, scumpirea carburanţilor implică, inevitabil, creşterea preţurilor la produse şi servicii sau că creşterea şomajului conduce la scăderea contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, a puterii de cumpărare şi, finalmente, la creşterea inflaţiei.
Şi când te gândeşti că era atât de uşor să-ţi dai seama ce-i trebuie teleormăneanului! Dar cui să-i pese?...