Ipotetic vorbind, oriunde există un tânăr Gigel care tocmai se angajează. Ca orice june fără pile şi experienţă, salariul lui net de încadrare nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte. Mai degrabă poate fi, cu puţin noroc, unul de supravieţuire. Dar să presupunem că leafa lui ar fi de 1.100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura, cel mai probabil, multă vreme la noi de acum încolo, în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1.100 de lei.
Oare câţi bani plăteşte Gigel la CAS, timp de 5 ani (adică 60 de luni), dintr-o leafă mizeră de numai 1.100 de lei. La valorile actuale, el va plăti 49 lei x 60 luni, adică fix 29.460 lei.
Trece vreme, vino vreme, Gigel a împlinit 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care Statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, adică atât cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Nu-ţi vine să crezi? Păi, hai să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii lui vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie de 750 lei din cei 29.460 lei, timp de 39,28 de luni. Adică vreme de 3 ani şi trei luni se bucură de prăpădita lui pensie.
Aşadar, Gigel se pensionează la 65 de ani, mai trăieşte încă 3 ani, iar la 68, după cum arată statisticile din România, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nu numai lui, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care acesta îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Fix 444 de luni.
Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că vreme de 444 de luni, acesta va vărsa în buzunarul statului încă 218.004 lei (444 x 491 lei). Destul de mult, câtă vreme cu banii ăştia poţi cumpăra un apartament cu 3 camere, başca şi o garsonieră.
Dar dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi una pe măsură.
Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie ca Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria-i bunăstare de după pensionare? Şi cât mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni? Până la urmă, aceeaşi politicieni ne urează sfidător de sarcastic: -S-aveţi o bătrâneţe liniştită! – De liniştea aceasta să aibă ei parte!...
Până atunci noi va trebui să ne punem capul la contribuţie pentru a putea păpa la bătrâneţe o pensie din care să se poată trăi aşa cum ne dorim fiecare, nu după cum ne-a urat aiurea un oarecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
E cumva criză şi de cuvinte !?