Când tu treci
Când tu treci atuncea murul
Fură-n umbra ta conturul,
Ah, cum nu sunt eu copilul
Tinereţii tale, purul.
Mai puţin platonic poate,
Ti-aş muşca cu dulce nurul
Pe genunchi te-aş pune călare
Ţi-aş sălta în sus eu curul
Deschizând din sponci corsetul
Eu i-aş suge gurii nurul
Buburuzei tatei tale
I-aş căta apoi cusurul...
Să pun suliţa-mi aprinsă
Unde crapă-n două curul.
(poetul avea fantezii sexuale, preferând poziţia misionarului!?)
Ia te-ntinde
Ia te-ntinde dragă-n tindă(o altă plăcere a poetului nepereche era, din câte se poate deduce, sexul oral, căci doar a fost un înverşunat susţinător al limbii... materne)
Şi izmana ţi-o desprindă
Mâinile-mpreună în cap
De crăcană să încap...
Dar aşa, cu socoteală
Să-ţi scot p... la iveală
La trei ani de atunci,la finele lunii ianuarie 2010, Liga Scriitorilor români venea cu o propunere "şocantă" către Biserica Ortodoxă Română, şi-anume aceea de a-l canoniza pe Mihai Eminescu.
Cu alte cuvinte, Eminescu ar urma să devină poetul cel sfânt al patriei.
"Având în vedere că Mihai Eminescu a introdus în literatură noastră limba literară, care şi-a găsit sălaş şi în Biserica Ortodoxă Română, că în întreaga operă a poetului descoperim fibra morală şi religioasă a neamului nostru, că viaţa întreagă şi-a consacrat-o Adevărului şi Dreptăţii, că Poetul Naţional a devenit simbolul spiritualităţii româneşti în sânul căreia se află ca stâlp al românismului Biserica Ortodoxă Română",-se arăta în scrisoarea trimisă Patriarhului Daniel.
No comment! Ce s-ar mai putea spune în faţa unei astfel de dovezi indubitabile? Poate doar faptul că inclusiv pe Eminescu trebuie să-l "luăm" aşa cum este...
RăspundețiȘtergere