SOMNUL PARLAMENTARILOR, COŞMARUL NAŢIUNII

Cotidianul Adevărul a descoperit ceea ce noi simţim de bună vreme, şi anume că am ajuns pe marginea prăpastiei, iar perspectiva nu-i decât un salt în gol fără coardă.
Realizând o hartă a judeţelor năpădite de criză şi sărăcie, cei de la Adevărul au inclus, potrivit criteriilor lor, şi Teleorman, pe lângă alte 13 judeţe din ţară.
Investiţiile reduse, salariile sub 1.000 de lei şi numărul mare de şomeri, au fost cele mai importante criterii care reflectă starea socio-economică ale celor 14 judeţe ajunse la ananghie, scufundate în sărăcie, după numai un an de criză.
Faptul că Teleorman se află printre judeţele afectate până la blană de criză este o consecinţă a nepăsării, indolenţei, amatorismului şi chiar a nesimţirii parlamentarilor Puterii, în special, aleşi în circumscripţiile din judeţ. La patru ani, cei care au dormit vreme de un mandat, lăsând să se ducă de râpă un judeţ întreg, vor avea din nou tupeul să ne ceară votul prin manipulare şi prostire pe faţă. La cât au făcut ei pentru cetăţenii acestui judeţ, un scuipat între ochi, să nu le fie de deochi, le-ar prinde chiar bine. Însă, până la urmă, aşa cum am mai spus-o în nenumărate ocazii, ne cam merităm soarta, căci fiecare popor îşi merită politicienii pe care-i are. Altfel spus, cum e Tusea, aşa-i şi Junghi!...
Un exemplu care să ne edifice, în mare măsură, care-i gradul de implicare al parlamentarilor de Teleorman, poate fi şi cel privind rata şomajului. În octombrie 2010, potrivit ANOFM, judeţul nostru înregistra o rată a şomajului de 10,59 la sută, în timp ce media pe ţară era de 7,08 la sută. Cu alte cuvinte, timp de doi ani aceşti parlamentari n-au făcut absolut nimic pentru Teleorman. Ba din contră, au permis concedierea a mii de oameni, din care o parte au fost trecuţi în şomaj pe criterii politice. Adică, cei care au avut rarisima şansă de a se angaja în sistemul bugetar, în perioada guvernării liberalilor, au fost puşi în moţul listelor de disponibilizări, fără a se ţine cont de criteriul performanţă şi de nivelul de pregătire. Este şi aceasta o realitate de care nu putem face abstracţie!?
Oricum am privi, drumul pe care îl avem de parcurs prin jungla crizei este atât de lung, încât vom ajunge, dacă mai supravieţuim, să-i întrebăm pe adormiţii noştri aleşi: "Mă, nene, mai e mult până departe!?" - o replică momorabilă, de altfel.