22 milioane de Românii sau una pentru... NIMENI (!?)

AVEM O SINGURĂ ROMÂNIE. CE MAI PUTEM FACE CU EA?

De la a iubi ţara în care te-ai născut şi trăieşti, până la a o părăsi de foame, nu-i decât o guvernare proastă. Poate de aceea îmi amintesc adesea zicala: "Fiecare popor îşi merită politicienii pe care-i are!".
Nu degeaba românii fac haz de necaz, spunând că România este o ţară splendidă, dar păcat că este locuită. Factorul uman este cel care şi-a bătut joc de frumuseţile României şi tot factorul uman este cel care a luat în derâdere chiar numele proprie-i ţări. Se pare că pentru fiecare dintre noi există o altfel de Românie, în funcţie de cum o percepem în acest prezent sălbatic. Poate că ar trebui să spun că avem 22 milioane de Românii, una mai ciudată decât alta.Dar la ce ne-ar mai ajuta?

Singuri-singurei ne-am bătut joc de această ţară, terfelindu-i numele în occident, ca pe-o zdreanţă ordinară pe care politicienii au scos-o cu mâniţa lor, la produs. Până şi rămăşiţa de naţionalism pe care o mai avea în subconştient românul, s-a făcut praf şi pulbere din cauza minciunilor şi a tunurilor date de oamenii politici, storcând astfel de vlagă o populaţie tratată mai mereu ca o cârpă de şters bocancii protipendadei. Şi atunci ce pretenţii să mai avem când italienii şi francezii, latini ca şi noi,de altfel, ne etichetează drept ţigani, hoţi sau criminali. Însăşi numele de România sau de român imprimă în glagoria scurtă a occidentalilor, teamă, ură şi chiar scârbă. Şi atunci, ce mai e de făcut? Poate doar, ca măcar o dată pe an, să-i cinstim numele ţării noastre, chiar şi la 0 grade, de 1 Decembrie.
La Mulţi Ani, România mea!