România şi utopia

Recent m-am întâlnit cu un susţinător al defunctului regim comunist. Şi cum generaţiile diferă şi-n păreri, am ajuns să pedalăm în gol pe ideologii şi utopii. El susţinea că utopic este capitalismul, eu o dădeam cu socialismul cel utopic din cap până-n măduva ideologiei sale. Până la urmă am convenit că atât capitalismul, cât şi socialismul sunt utopice de fel. Dar şi utopiile diferă, bate-le-ar vina. Şi iar am reluat-o cu discuţiunea, să vedem care-i mai utopic: capitalismul sau socialismul? - de parcă ar mai avea vreo importanţă pe burta goală.
Până la urmă, am ajuns la concluzia, de capul meu, că în România orice ideologie s-ar aplica tot o utopie ar fi. Şi astfel m-am liniştit... De fapt, oricum se făcuse noapte, iar în zonă se mai auzeau doar câteva şoapte.

Numerele de înmatriculare bulgăreşti, bune de pus la murat

Statul român s-a gândit să dea decisiva şoferilor români obişnuiţi să fenteze fiscul neaoş. Mai pe înţelesul tuturor şoferilor, se va spune "ADIO" numerelor de înmatriculare în Bulgaria.
Autovehiculele şi remorcile înmatriculate în alte state, deţinute cu orice titlu de persoane care au sediul, domiciliul, reşedinţa ori rezidenţa normală în România, vor putea circula pe drumurile publice pentru o perioadă de maximum 90 de zile de la data dobândirii titlului, dar nu mai mult de 90 de zile într-un an calendaristic.
Prevederea cu pricina apare într-un proiect de lege pentru modificarea OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice.
Ca să arate să le pasă de viaţa românilor, se motivează decizia şi prin a arăta faptul că utilizatorii maşinilor înmatriculate în alte state sunt tentaţi să încalce frecvent normele rutiere şi chiar să comită accidente, după care părăsesc locul faptei mizând pe dificultăţile întâmpinate de autorităţi pentru identificarea şi sancţionarea lor. Astfel, numai în 2009, din cele circa 10.200 de accidente grave înregistrate în România, 1.076 (10,5 la sută) au fost produse cu implicarea autovehiculelor înmatriculate în alte state. În 2010, procentajul a crescut cu 11,4%.
În plus, potrivit unor statistici mai vechi ale oficialilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în patru ani numărul accidentelor produse în România de autoturisme înmatriculate în Bulgaria a crescut de 15 ori, de la 204 în 2006, la 3.255 în 2010. Aşadar, motive ar cam fi... În principal, însă,statul vrea doar să nu mai piardă taxele vârâte de şoferii noştri în visteria Bulgariei. Logic!

Stilul adolescentin pus "la patru ace" de Narman

Indubitabil, costumul îţi dă acea etichetă după care adesea tânjim. La rându-i, eticheta impune respect şi imprimă sentimentul de admiraţie. Dar cui nu-i place să fie în prim-plan? Rolurile secundare sunt jucate doar de cei care se mulţumesc cu figuraţia şi mediocritatea.
Fără rezerve sau dubii, consider că nu orice haină îl face pe om. De pildă, cu o vestimentaţie Narman nu poţi juca decât rolul principal. Prestanţa dată de etichetă şi valoare nu te poate aşeza vreodată într-un plan secundar. Nici măcar accidental. Inevitabil, îmbrăcând un costum Narman sau apelând la orice accesoriu Narman, ajungi să fii admirat. Este ca şi cum ai rosti pleonastic: “Sita cerne!”
În copilărie îmi doream cu încăpăţânare să fiu adult. Cred că nu sunt singurul care gândeam astfel. Astăzi, lucrurile se simplifică văzând cu ochii. La o asemenea concluzie am ajuns abia după ce am văzut proaspăta colecţie Narman junior.
Concepute la unu sau doi nasturi, costumele Narman, croite dintr-o lână a cărei fineţe superioară te lasă fără cuvinte, îţi transformă copilul într-un veritabil domnişor. Nu ştiu de ce, dar cred că mă încearcă un sentiment de invidie.
Copilăria de care am avut parte a fost mult prea simplistă în materie de vestimentaţie. Dacă pe atunci ţi-era aproape imposibil să găseşti un costum pentru copil, fără a mai avea şi pretenţia ca respectivul articol vestimentar să aibă o linie modernă, fiind fabricat din te miri ce postav sau tercot, şi croit ca din topor, astăzi ţi-e dat să vezi ceva care nu suportă comparaţie. Costumele Narman pentru băieţi, fabricate din lână tropicalizată, de o fineţe superioară, sunt croite în linii masculine care curg pe talie şi oferă o imagine fără cusur copilului. În două cuvinte: eleganţă şi prestanţă.
Cu Narman schimbările de look sunt uluitoare, ceea ce mă ma face să cred că haina îl schimbă într-adevăr pe om. În plus, copilul îşi permite astfel luxul să arate ca un adult, atunci când pofteşte. Exact ce-mi lipsea cândva…

Ei sunt... politicienii de vază, făcuţi varză!

LA MULŢI ANI ROMÂNICA MEA!

VARIANTA THE BEST:
VARIANTA EXPLICITĂ:

Până şi stema judeţului e mai săracă decât a fost...

Aşa se prezenta stema judeţului Teleorman în vremea comuniştilor. Regăsim acolo trei elemente care vizau: industria, agricultura şi creşterea animalelor...După aşa-zisa revoluţie, însă, chiar şi stema judeţului a cunoscut transformări mari. Şi anume, se poate vedea cu ochiul liber că economia acestui judeţ e undeva în pom şi că ar cam trebui să ne luăm oi cu toţii până nu ne trec toate apele crizei economice. Cam aşa s-ar putea descifra elementele care compun actuala stemă a acestui judeţ. La toate acestea cred că era indicat să se mai adauge, undeva pe mijlocul stemei, o mână întinsă de cerşetor, căci ar putea exprima mai bine şi poziţia a autorităţilor locale şi judeţene, care au contribuit cum le-au permis legile patriei, la propăşirea judeţului pe cele mai înalte culmi ale ignoranţei şi sărăciei.

11.11.'11 - ora 11:11

Numerologii din lumea întreagă au intrat în stare de alertă, odată cu apropierea zilei de vineri, cu 49 de minute înainte de ora prânzului - 11.11 din 11/11/2011, o aliniere rară a acestor numere, care, pentru adepţii ştiinţelor oculte, ar putea semnala producerea unor evenimente neobişnuite.
Unii evocă începutul unei noi epoci umaniste, al unei noi armonii în lume, deschiderea unei porţi spre o altă dimensiune sau chiar "o bulversare a conştiinţei".
Mii de adepţi intenţionează să se întâlnească în această zi pentru a lua parte la diverse ceremonii sau dansuri. Mai multe pagini consacrate acestei date şi-au făcut deja apariţia pe Facebook. Cu alte cuvinte, dacă nu ţi-a ieşit până acum pasenţa în amor sau afaceri, vineri e cazul să-ţi joci cartea decisivă. Dacă mă gândesc că tot într-o zi de 11, dar septembrie, a fost răspus giganta clădire Gemenii, n-aş mai fi atât de optimist în privinţa cifrei 11.
Ca tamul să fie complet, se mai adaugă la toată această poveste şi profeţia Sfântului Malachia, care, în secolul al XI-lea, prevedea că vor exista 112 papi înainte de producerea apocalipsei biblice. Benedict al XVI-lea este cel de-al 111-lea papă din istorie.
Totuşi, data de 11 este încărcată de conotaţii istorice. Armistiţiul din Primul Război Mondial a fost semnat la ora 11.00 dimineaţa, pe 11 noiembrie 1918.
Aşadar, eu care cred în DESTIN, tind să spun că ziua de 11.11.2011 va fi una oarecare pentru noi toţi. TU CE CREZI, AMICE?

PRESA NOASTRĂ CEA DE TOATE SCANDALURILE

De curând am sesizat o părere apropiată nu doar de-a mea, dar şi de realitate, în ceea ce priveşte presa din România. Şi anume, cei de la Vertical News aveau să constate:
"Folosirea unui post TV sau a unui ziar pentru propriile interese politice și economice ale patronului s-a dovedit a fi, pe termen lung, o strategie falimentară".Vă mai amintiţi câte ziare au apărut şi dispărut din 1990 până-n prezent, numai în Teleorman? Bănuiesc că de unele nici n-ai avut timp să auzi şi pentru că au dispărut de pe piaţă înainte de a gânguri.
La capitolul decese spontane de publicaţii autohtone, dacă-mi permiţi a percepe astfel dispariţia unor cotidiene şi săptămânale de pe la noi, aş aminti de Gazeta de Duminică (primul săptămânal apărut după revoluţie, în Teleorman -iunie 1990), Univers Teleormănean, Info Scop teleormănean, Sudul Extrem, Presa, Contrapunct, Exclusiv de Teleorman (mort pe hârtie, nu şi de pe pagina web a unui anume site), iar lista care, probabil, este incompletă, nu se va încheia taman aici, căci căile Media sunt tare îmbârligate până-n virgulă cu cele ale politicii. De fapt, ambele sunt de fel falimentare şi, de altfel, şantajiste atunci când ajung la disperare. Şi ajung tot mai des la... obişnuinţă.

Jocul monarhic din România interbelică, construia un regim autoritar al regelui Carol al II-lea

În 10 ani, Regele Carol al II-lea a schimbat 24 de guverne, ceea ce înseamnă că la fiecare 5 luni, acesta numea un nou guvernul. Tot în aceeaşi perioadă (anii '30), România a cunoscut cea mai mare creştere economică, leul fiind considerat la bursă o "valută grea".
TROCURI între CAROL şi HITLER: PETROL contra ARMAMENT

Narman îmbracă, nu dezbracă!

NARMAN ar putea să-şi schimbe sloganul în "Narman, un veritabil italian!" La o asemenea concluzie am ajuns atunci când am vizionat site-ul celor de la Narman. Şi nu exagerez cu nimic când afirm acest lucru.
Totuşi, nu m-am împăcat cu conceptul Narman, unde se spune: "ÎMBRĂCĂM MIRELE DIN CAP PÂNĂ-N PICIOARE". De ce? Doar ca să aibă mireasa pe cine dezbrăca în noaptea cea albă şi neprihănită a nunţii, ca un preludiu al căsniciei?
Lăsând gluma de-o parte, creaţiile Narman mi-au "metalizat" privirea, aşa încât mi s-a lipit retina de mătasea fină din care erau atent croite costumele. Desigur, apoi am înţeles că aceasta-i tendinţa italienească... de lux.
Pentru a nu mai da bătăi de cap clienţilor, cei de la Narman au găsit şi antidotul indeciziilor: costumele sunt asortate de-a gata cu cămaşa şi vesta, lavaliera sau brâul şi papionul... Toate devin astfel un tot unitar prin armonizarea liniilor şi a jocurilor de alb-negru, în special.
Deşi, recunosc, nu mă consider un fan al vestimentaţiei de acest gen, articolele Narman mi le-aş dori şi cu ochii închişi. Sunt altceva. Pur şi simplu, sunt un BRAND.
Există o singură condiţie pentru a putea intra în posesia unor asemenea bijuterii vestimentare: dispoziţia financiară. - Un fleac, căci doar şi pofta vine mâncând!...

Pesediştilor nu le pasă de sănătatea alegătorilor (!?)

Cu toate încercările primarului comunei Mârzăneşti, Viorel Mihăilă, de a da localităţii pe care o păstoreşte un Centru de Permanenţă, astfel încât localnicii să aibă parte de servicii medicale prompte şi adecvate, consilierii PSD se pun contra unei asemenea iniţiative, sacrificând interesele locuitorilor în favoarea intereselor meschine ale politicii. Motivaţia acestora ar fi aceea că primarul şi-a aroga meritele acestui centru de permanenţă şi astfel şi-ar umple tolba cu voturi. Ceea ce nu ştiu, însă, consilierii PSD este că primarul poate să-şi atragă mai multă simpatie politică din partea locuitorilor dacă,din cauza consilierilor locali ai PSD, nu se va face acest centru, decât dacă aleşii ar renunţa la "ambâţ" şi ar vota "pentru" într-o banală "ordinară". Să nu uităm că, în ultimii 10 ani, românii s-au învăţat să acorde doar votul negativ, tocmai pentru a penaliza impostura şi nesimţirea aleşilor din mandatele trecute.
Aşadar, până şi consilierii locali de la ţară trebuie să facă un efort şi să gândească ce-i mai important: să ţină cu dinţii sau cu placa dentară de o indemnizaţie lunară şi nemeritată de 270 lei sau să lase ceva în urma lor de care să poată beneficia chiar şi ei. Asta da dilemă!...

INCREDIBIL! Recensământ românesc, formulare în maghiară

Doar la noi, românii, mai poţi vedea asemenea bazaconii. Etnicii maghiari au avut parte la recensământul populaţiei din octombrie 2011 desfăşurat în România, de formulare în limba lor, nicidecum în română, aşa cum era logic şi normal să fie. Interesant este că şi în Ungaria se desfăşura un recensământ similar, numai că etnicii români n-au primit formulare în limba română.
Probabil că cei mai supăraţi de o asemenea discriminare ar trebui să fie ţiganii, a căror pondere, dacă ar fi declarată, cred că ar depăşi pe cea a minorităţii maghiare.

Din bâlbâială în bâlbâială spre statistica finală!

Şefii INS o dau din bâlbâială în bâlbâială, demonstrând că situaţia îi depăşeşte, şi pentru că nu prea au pus mâna pe legi şi ordonanţe pentru a se dumiri ce naiba este şi ce nu este obligatoriu la RPL (Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor) 2011. Nu degeaba şi nu întâmplător, preşedintele INS a fost la un pas de a fi demis de premier, după gafa fatală făcută de purtătorul de cuvânt al INS pentru care acesta a plătit cu scaunul (declaraţia acestuia cu privire la eliminarea obligativităţii declarării CNP-ului).
Dar să încercăm să ne lămurim ce spun legile de pe la noi legat de acest recensământ.Legea 677/2001, referitoare la protecţia datelor personale, prevede consimţământul persoanei în cauză. Problema a fost rezolvată, totuşi, prin ordonanţa din acest an, care a introdus în actul normativ prevederea lipsă, respectiv "obligaţia persoanelor să furnizeze, pe propria răspundere, persoanelor care efectuează înregistrarea formularelor de recensământ datele prevăzute în programul de recensământ".
Apoi intră în scenă OG 36/2007, care la art. 2 arată că la recensământ, persoanele prevăzute la art. 3 au obligaţia de a furniza, pe propria răspundere, informaţii corecte şi complete. Totodată, art. 12 prevede: "În vederea asigurării exhaustivităţii (nr. -în întregimea...) înregistrării persoanelor şi a calităţii datelor, la recensământ sunt înregistrate şi utilizate codul numeric personal, precum şi etnia, religia şi limba maternă, prin libera declaraţie a persoanelor intervievate, în condiţiile respectării prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificarile şi completările ulterioare".
Numai că, deşi se spune ce anume se înregistrează la recensământ, articolul respectiv dă o nuanţă de interpretare "prin libera declaraţie a persoanelor intervievate". Aşadar, nu obligă, ci lasă la cheremul intervievatului să-şi divulge CNP-ul, religia şi etnia.
Mergem mai departe şi dăm peste Legea 170/2011 de aprobare a ordonanţei 34/2011 pentru modificarea şi completarea OG 36/2007, care la art.2 precizează:
(1)Persoanele prevăzute la art. 3 sunt obligate să furnizeze, pe propria răspundere, persoanelor care efectuează înregistrarea în formularele de recensământ, datele şi informaţiile prevăzute în programul de recensământ.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage răspunderea contravenţională a celor vinovaţi.»"
Totodată, art.12 o mai dă o dată cu partea exhaustivă: "În vederea asigurării exhaustivităţii înregistrarii persoanelor şi a calităţii datelor, la recensământ sunt prelucrate codul numeric personal, precum şi etnia, religia şi limba maternă, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare".
Numai că aceeaşi lege se faultează singură prin art.12^1:"Instituţiile implicate în efectuarea recensământului colaborează în vederea punerii la dispoziţie, în condiţiile legii, a tuturor datelor şi informaţiilor necesare pentru realizarea scopurilor prevăzute la art. 11 si 12, cu excepţia celor referitoare la etnie, religie şi limba maternă, care se prelucrează cu consimtamântul expres al persoanelor intervievate sau al reprezentanţilor legali ai acestora." Astfel s-a introdus "excepţia de la regulă" din care nimeni n-a mai înţeles o iotă.
Aşadar, până la urmă cei vinovaţi de toată această abrambureală nu par a fi doar cei de la INS (pe care îl poţi acuza de o slabă informare şi organizare), ci şi Parlamentul care a votat, legiferat sau doar acceptat asumarea unor asemenea bazaconii legislative, împreună cu Curtea Constituţională care a dormit pe dânsa, dar şi pe banii şi răbdarea noastră. Rezultatul este cel care s-a văzut şi se mai vede, căci numai reale nu vor fi în totalitate datele înregistrate la RPL 2011.
După cum arată faţa acestui recensământ, este de aşteptat ca preşedintele INS să demisioneze: "Dacă depăşeşti termenul de înregistrare (n.r. 31 octombrie) sau dacă nu s-a înregistrat toată populaţia, nu poţi decât să-ţi dai demisia. Dacă greşesc, sunt supus sancţiunilor prezentate în lege. Din analiza pe care o fac zilnic, spun că nu este exclus să-mi dau demisia", a declarat Voineagu, preşedinte al INS. Iar la cum a decurs procesul de recenzare în Bucureşti, pot anticipa că Voineagu şi-a scris deja demisia...

RECUNOAŞTEŢI PITOREŞTILE PERSONAJE?

Miron Mitrea s-a gândit să-i dea o utilizare înţepătoare caricaturii lui Geoană, şi anume să o întrebuinţeze ca panou de DARTS (mai popular spus: ŢINTAR), ori de câte ori are ceva nervi de descărcat. Să vedem cine va da acceaşi întrebuinţare şi celorlalte două caricaturi din imagine. Tu cine crezi că va alege caricatura lui Vanghelie şi cine pe cea a lui Dragnea?
Mult mai important este că m-a lovit în retină taman preţul afişat al caricaturii: 15 lei (preţ de criză!). Aceasta să fie valoarea celor trei subiecţi rămaşi fără predicat?

RECENSĂMÂNTUL, un fiasco de peste 45 milioane de euro?

Pe vremuri se spunea că poştaşul sună de trei ori la uşă. Mai nou, însă, tot de atâtea ori va avea obligaţia să sune şi recenzorul, începând cu ora 8 şi până cel mai târziu la 20:30, din data de 20 până pe 31 octombrie 2011.
Dar cum oamenii nu sunt tocmai dispuşi să dea informaţii despre viaţa şi proprietăţile lor (probabil, pentru a nu se descoperi), există posibilitatea ca recenzorul să bată şi drumul degeaba. La acest lucru s-au gândit şi organizatorii acestui recensământ, considerat chiar de către şeful Institutului Naţional de Statistică, ca fiind cel mai complicat din istoria recensămintelor desfăşurate pe teritoriul României.
Iată, însă, ce "surprize" pot avea cetăţenii care nu deschid uşa recenzorilor, pentru a răspunde la cele 100 de întrebări din formularele existente:
- în situaţia în care cetăţeanul nu răspunde recenzorului, acesta din urmă lasă o înştiinţare cu numărul de telefon la care poate fi contactat pentru a putea stabili ziua şi ora la care să fie completate formularele. Dacă nici aşa recenzorul nu poate lua legătura cu locatarul gospodăriei, atunci se întocmeşte una bucată referat cu propunerea de sancţionare a celui care refuză recenzarea, pe care apoi o înaintează Secretariatului Tehnic al Comisiei de Recensământ. În acest caz amenda este cuprinsă între 1.500 şi 4.500 de lei. O nimica toată! Mai ales că recensământul de anul acesta este realizat la îndemnul şi cu cheltuiala UE, care astfel şi-a "uşurat" visteria cu peste 45 milioane de euro.
Dar cum până şi banii europeni au drumul lor "firesc" pe plaiurile noastre mioritice... au început să se vadă găurile. De pildă, realizarea minunatelor genţi albastre destinate recenzorilor, care a înghiţit atât de mulţi bani, a început să cam pârâie. La propriu, căci încă din prima zi de recensământ unele genţi au cedat deja la mânere. Deh, nici europenii n-au auzit de cârpeala românească! Şi cu toate acestea, tot s-a purces la tăierea decontului pentru transportul recenzorilor şefi, care acum se văd nevoiţi să se deplaseze pe cheltuiala lor, iar ca bonus s-a trecut şi la anularea oricărui beneficiu destinat coordonatorilor, aceştia prestând astfel moca, de dragul recensământului, desigur. Bună afacere pe bani europeni, nu-i aşa!?... Doar suntem români, la naiba! Cum-necum, vom ştii dacă în România se moare pe capete, abia în 2014, când vor fi publicate datele finale ale recensământului.
Totuşi ce n-am înţeles de la şeful INS, Vergil Voineagu, este ce rost mai au formularele PPI şi M din mapa de recenzare (persoane plecate pe perioadă îndelungată/ persoane plecate în străinătate) dacă, potrivit acestuia: "Cei plecaţi din ţară pentru o perioadă mai mare de 12 luni NU mai sunt socotiţi ca făcând parte din populaţia ţării". Poate că aşa au vrut muşchii UE, să ştie câţi românaşi ar mai fi prin ţările lor.
Numai că români sunt peste tot, inclusiv în SUA, Canada şi Asia. Ei ai cui au mai rămas, bre? Iată încă o dovadă că recensământul ăsta este o mare, dar scumpă tâmpenie. Ne vom convinge de asta în 2014...

Libertatea presei în lume, între A FI sau NU...

Aceasta se vrea a fi harta lumii a libertăţii presei, pentru anul trecut. Tot ceea ce este cu verde se consideră că avem de-a face cu o libertate totală a presei.
Cu culoarea galbenă sunt ţările unde libertatea presei este numai parţială. Aici se încadrează şi România.
Iar culoarea mov a fost dedicată ţărilor unde libertatea presei lipseşte cu desăvârşire.
Din punctul meu de vedere, în România peste 90 la sută dintre publicaţii sunt cumpărate de aşa-zişii moguli, pentru a servi, în principal, intereselor de natură politică şi, secundar, pentru protejarea propriilor afaceri. Aceasta implică transformarea presei doar într-un instrument de manipulare şi şantaj, ceea ce mă determină să cred că libertatea presei este doar o vorbă goală înghiţită de naivi.
La începutul anilor '90 puteam vorbi de o libertate a presei în România. Astăzi presa dansează după cum îi cântă sau o încântă banul ce-i este pompat pentru a pupa sau a scuipa la comandă.
În fond, şi realitatea este o iluzie ce ţine de percepţia fiecăruia dintre noi, darămite presa...

Puterea obişnuinţei: A comis-o sau nu Tribunalul Teleorman?

Pentru niscai edificare, iată un fragment răcoritor dintr-un articol călâi apărut recent în înfierbântata Academie Caţavencu:

CASA REGALĂ DIN ALEXANDRIA

“Există un nene pe care îl cheamă Paul Lambrino, nepotul unei doamne numite Zizi Lambrino. Doamna Lambrino a fost, o vreme, soţia lui Carol al II-lea, dar când a fost conceput şi, mai apoi, când s-a născut Mircea Grigore Carol Lambrino, căsătoria dintre Carol al II-lea şi Zizi Lambrino fusese deja anulată.
Au fost unele încercări de a obţine recunoaterea copilului pe cale judiciară, dar acestea au dat greş, iar Mircea Grigore Carol Lambrino n-a avut niciodată statut de mebru al casei regale a României şi nu a fost, nici măcar o clipă, moştenitor al tronului.
Până într-o zi, când tribunalul Alexandria (România, judeţul Teleorman) a hotărât că Paul Lambrino este os regesc şi l-a rebotezat “de Hohenzollern” sau “de România”. Este, probabil, prima dată în istoria lumii când un tribunal republican acordă titluri princiare şi dă dreptul oricui să se numească după cum îl taie capul.
Acum ştiţi, dacă deja nu eraţi la curent, ce trebuie să faceţi pentru a vă înnobila: daţi o fugă până la Alexandria, prezentaţi poze cu o statuie de domnitor/rege care să vă semene cât de cât, dovediţi că prin vene vă curge bronz regal şi vă puteţi trage orice nume de familie vreţi: de Ferentari, de Orania, Stuart, Windsor, de Marea Britanie şi Irlanda de Nord, de Statele Unite ale Americii, de etc, etc. Dacă a putut un semi-retardat ca Paul Lambrino, ar trebui să poată aproape oricine. După care ar putea să meargă la preşedintele republicii România şi să-l roage să-i boteze progenitura făcută în eprubetă”.

Mai întâi de toate pseudo-autorul acestui articol ar fi trebuit să ştie că nu există Tribunalul Alexandria, ci Tribunalul Teleorman. Aceasta în caz că n-a confundat Judecătoria Alexandria cu Tribunalul Teleorman. Mă rog, e numai o chestiune de nuanţă şi pregătire. Apoi modul în care a desconsiderat autoritatea unei instanţe din provincie denotă faptul că pentru autorul zeflemist o hotărâre luată de un judecător la un oarecare tribunal din ţară (nu de la ţară!) este asemeni unei hârtii de şters la fund. În această situaţie, toţi puşcăriaşii condamnaţi la tribunalele din provincie vor trebui eliberaţi, de exemplu. Una peste alta, autorul a amestecat ura faţă de Paul Lambrino (Prinţul Paul de România) cu dispreţul faţă de justiţia din afara Bucureştiului, şi a ieşit un terci cu ceva iz pamfletist. Aşa se întâmplă când te scremi pe uscat să-ţi iasă un articol, doar ca să punctezi la norma de lucru...

Dijma lu' Ialomiţeanu, după voia şi pofta noilor ciocoi (!?)

Într-o ţară în care media de vârstă a populaţiei de la sat este undeva peste 75 de ani, iar utilajele de lucrare a pământului sunt mai mult inexistente, ministrul Finanţelor, acest Gheorghe... Ialomiţeanu, vrea să tragă o brazdă peste sărăcia aridă a românului de rând.
Văzând că predecesorul său, Sebastian Vlădescu a dat chix, anul trecut, cu încercarea de a pune bir pe terenurile nelucrate, Ialomiţeanu şi-a zis că n-ar strica să-şi încerce şi el norocul cu o aşa mândreţe de măsură, taman la Banca Mondială. Era cam tot ce a mai rămas de dat cam pe degeaba.
Dacă aş face pe prostu', poate că i-aş da dreptate acestui Gheorghe ăl mai ministru din Cabinetul Pitic, văzând ce bălării mai are patria noastră. Numai că o astfel de măsură picată pe vreme de incertitudine, instabilitate şi disperare, nu va face altceva decât să scadă drastic preţul la hectarul de teren, întrucât proprietarii, cu preponderenţă oameni fără posibilităţi materiale, se vor vedea în imposibilitatea de a putea achita impozitul pe bălării. În consecinţă, mulţi vor fi nevoiţi să scape de pământul pentru care în anii '90 erau în stare să facă şi crimă de om.
În prezent, în Teleorman preţul hectarului de pâmânt variază undeva între 30 şi 40 de milioane lei vechi, după cum ţi-i norocul şi ai abilitatea de a negocia. Dacă şi terenurile ajunse pârloagă vor fi dijmuite, după cum pofteşte ministrul cu nume de judeţ, proprietarii acestora vor zice mersi şi dacă vor scoate 10-15 milioane lei vechi pe hectar.
Cui va folosi prăbuşirea preţurilor la hectarul de pământ, în maxim trei ani de la aplicarea măsurii atât de râvnite de către acest Gheorghe, ăl mai ministru dintre finanţişti, se subînţelege. Interesele noilor ciocoi, cu apucături politice, sunt atât de mari, încât singura avuţie a ţăranului, pământul, va deveni repejor praf şi pulbere, îmbogăţindu-i şi mai abitir pe arendaşi şi moşieri. Aşadar, istoria la români se tot repetă, şi numai personajele se schimbă... Nu, însă, şi năravul lor.
Ce părere are premierul Boc despre isprava fiscală pusă la cale de ministrul său? Încearcă să afli singur, scriindu-i pe adresa de e-mail: emilboc09@yahoo.com Poate tu ai noroc să te lămurească de ce Albă ca Zăpada s-a lăsat prostită de-o babă, muşcând cu sete din mărul otrăvit.

Prin câte recensăminte au trecut românii

Potrivit enciclopediei online Wikipedia, în România s-au făcut până acum 12 recensăminte naționale. Primul a fost în 1838, urmat fiind de cele din 1859, 1899, 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, iar ultimul recensământ național a avut loc în 2002.
Până în 1992, inclusiv, recensământul viza recenzarea la grămadă a populaţiei, fermelor şi terenurilor agricole. Din 2002, însă, s-a schimbat calimera, efectuându-se două recensăminte diferite: Recensământul Populației și Locuințelor (18 martie 2002)şi Recensământul agricol (2002-2003).
După prelucrarea formularelor de bază, și anume a chestionarelor individuale de recensământ, s-au obținut informații detaliate despre:
* populația legală,
* populația stabilă pe grupe de vârstă și sexe,
* populația după starea civilă;
* migrația populației;
* numărul de gospodării și structura acestora;
* distribuția populației după nivelul de pregătire precum și după școala pe care o urmează;
* distributia populației după participarea la activitatea economică;
* distributia populației ocupate pe ocupații precum și pe profesii;
* șomajul și durata acestuia;
* numărul de constructii de locuit și distributia acestora după anul constructiei, după materialul din care este construită, după numărul de locuințe din clădire;
* dotarea locuințelor, și multe altele.

Ce s-a obţinut după recenzarea populaţiei în 2002?

În urmă cu 9 ani în România mai supravieţuiau cu brio guvernării "cederiste" 21.698.181 de oameni. Şi atunci, ca şi acum, trăiau în ţară mai multe femei decât bărbaţi (femei -11.116.831, bărbaţi- 10.581.350). Rămâne de văzut dacă la recensământul din octombrie 2011 diferenţa între ponderea femeilor şi a bărbaţilor va fi mai mare, ca să ştim cine pe cine conduce în ţara asta şi dacă Elena lu' Traian va instaura matriarhatul în România, atunci când va ajunge premier. (Când?)
Aşadar, să ne suflecăm minţile, căci doar vine recensământul cu numărul 13, şi nu pentru toţi va fi cu noroc. Din punctul meu de vedere, acest recensământ va da multă bătaie de cap recenzorilor, datorită formuarelor stufoase ce trebuie completate.

În urma recensământului realizat anul acesta în Mexic a rezultat că 93% dintre mexicani deţin televizoare şi doar 65% au duşuri!

Dacă în 1990 una din cinci locuinţe nu avea pardoseală, în prezent, doar 6% din case au pământ pe jos. Practic, acum toate au energie electrică, în timp ce în urmă cu 20 de ani una din zece locuinţe nu era dotată cu asa ceva.
O zecime din mexicani nu au canalizare, dar numerele stau mult mai bine decăt acum două decenii, când doar una din trei locuinţe avea.
Mult mai interesant este ce au aceşti oameni în case. Majoritatea caselor sunt dotate cu televizoare (93%), în timp ce doar 82% au frigidere, iar doar 65% au duşuri. Curios lucru dacă ne gândim că este vorba de o ţară în care temperaturile sunt foarte ridicate iar televiziunea transmite programe îngrozitoare.
La fel de bizar este şi faptul că deşi tarifele practicate de reţelele de telefonie mobilă sunt unele dintre cele mai ridicate din lume, două treimi din mexicani au un telefon mobil, deşi doar patru din zece au unul fix.

Calcul pe bătrâneţe, de dragul prezentei demonstraţii

Pentru că tot suntem morţi-copţi după scenarii, aşa încât putem spune că avem o naţiune suferindă de scenarită cronică, îţi propun să facem o radiografie a prezentului din buzunar şi a viitorului rezultat din calcule simple.
Ipotetic vorbind, oriunde există un tânăr Gigel care tocmai se angajează. Ca orice june fără pile şi experienţă, salariul lui net de încadrare nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte. Mai degrabă poate fi, cu puţin noroc, unul de supravieţuire. Dar să presupunem că leafa lui ar fi de 1.100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura, cel mai probabil, multă vreme la noi de acum încolo, în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1.100 de lei.
Oare câţi bani plăteşte Gigel la CAS, timp de 5 ani (adică 60 de luni), dintr-o leafă mizeră de numai 1.100 de lei. La valorile actuale, el va plăti 49 lei x 60 luni, adică fix 29.460 lei.
Trece vreme, vino vreme, Gigel a împlinit 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care Statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, adică atât cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Nu-ţi vine să crezi? Păi, hai să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii lui vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie de 750 lei din cei 29.460 lei, timp de 39,28 de luni. Adică vreme de 3 ani şi trei luni se bucură de prăpădita lui pensie.
Aşadar, Gigel se pensionează la 65 de ani, mai trăieşte încă 3 ani, iar la 68, după cum arată statisticile din România, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nu numai lui, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care acesta îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Fix 444 de luni.
Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că vreme de 444 de luni, acesta va vărsa în buzunarul statului încă 218.004 lei (444 x 491 lei). Destul de mult, câtă vreme cu banii ăştia poţi cumpăra un apartament cu 3 camere, başca şi o garsonieră.
Dar dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi una pe măsură.
Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie ca Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria-i bunăstare de după pensionare? Şi cât mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni? Până la urmă, aceeaşi politicieni ne urează sfidător de sarcastic: -S-aveţi o bătrâneţe liniştită! – De liniştea aceasta să aibă ei parte!...
Până atunci noi va trebui să ne punem capul la contribuţie pentru a putea păpa la bătrâneţe o pensie din care să se poată trăi aşa cum ne dorim fiecare, nu după cum ne-a urat aiurea un oarecare.

Şomajul ar putea fi PONTUL candidatului de criză

Ţi-ai pus vreodată întrebarea, dacă ai fi om politic, ce ofertă electorală ai avea pentru a obţine, şi pe vreme de criză, voturile? Într-un judeţ precum Teleorman, unde şomajul a ţopăit nu doar peste pragul de 11 procente, dar şi peste media pe ţară, marea bubă o reprezintă lipsa locurilor de muncă. Este, de fapt, zona cea mai sensibilă care poate fi exploatată la maxim (dacă mai există vreun "maxim") pentru atingerea scopului politic. Numai că atragerea de investitori care să genereze locuri de muncă, nu-i deloc floare la ureche. Cu atât mai mult pentru unii dintre parlamentarii noştri, şi-n general oamenii politici de pe aceste meleaguri, care nu s-au sinchisit nici măcar să transpire oleacă în palme, în efortul lor invizibil de a genera locuri de muncă. Consecinţele nepăsării şi vrăjelii politice se văd astăzi în buzunarul teleormăneanului, în care doar vântul îşi mai face de cap. Bine totuşi că nu-s vânturi, căci am fi asistat la un tsunami social.
Aşadar, dacă aş candida (ceea ce este EXCLUS acum!), m-aş axa doar pe o strategie de atragere a investitorilor (români şi străini), astfel ca la jumătatea mandatului şomajul să fie sub 5 procente. În plus, va fi o timidă (la început) concurenţă între vechii şi noii oameni de afaceri, în ceea ce priveşte oferta salarială pentru angajaţi. Revigorând astfel puterea de cumpărare, investitorii mai vechi de pe piaţă vor simţi nevoia să se extindă şi vor face noi angajări.
Cred că totu-i pe principiul Domino-ului, căci cauzele şi efectele sunt acele zale din tot lanţul acesta. Nu-i mare filosofie să-ţi dai seama că, de pildă, scumpirea carburanţilor implică, inevitabil, creşterea preţurilor la produse şi servicii sau că creşterea şomajului conduce la scăderea contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, a puterii de cumpărare şi, finalmente, la creşterea inflaţiei.
Şi când te gândeşti că era atât de uşor să-ţi dai seama ce-i trebuie teleormăneanului! Dar cui să-i pese?...

Mercurialul sănătăţii ne bagă în co-boală

Până ce visul a tot mai multor români, de a se renunţa la birul pentru sănătate cotizat cam degeaba de salariaţi şi angajatori, şi trecerea la poliţele de sănătate privată, se tot amână, senatorii au dorit să ne mai dea puţină boală, după ce întreg sistemul public de sănătate a fost băgat în comă. Şi poate chiar au reuşit, căci de acum încolo ne vom mai îmbolnăvi doar dacă ne permitem financiar acest "lux".
Proiectul de lege privind coplata în sistemul medical a fost adoptat de Senat, ca primă cameră decizională, urmând să ajungă şi în Camera Deputaţilor pentru decizia finală. Vestea bună este că NU vom plăti asistenţa de urgenţă, potrivit www.realitatea.net. Veştile rele sunt… noile tarife pentru aceleaşi servicii medicale de o calitate jalnică.

Iată tarifele pentru:
- consultaţiile medicului de familie: 5 lei;
- vizite la domiciliu în afara programului: 15 lei;
- consultaţia medicului specialist din ambulatoriu: 10 lei;
- consultaţia medicului specialist în afara programului: 20 lei;
- spitalizarea de zi: 10 lei;
- spitalizare continuă: 50 lei/ episod de internare

Nu vor plăti coplata:
- pensionarii cu venituri de sub 700 lei/luna;
- copii până în 18 ani
- tinerii cu vârste între 18-26 ani care nu au venituri;
- bolnavii incluşi în programele naţionale de sănătate, fără venituri din muncă.

Serviciile care NU se plătesc:
- naşterea;
- serviciile acordate bolnavilor cu afecţiuni incluse în Programul de sănătate, pentru afecţiunea de bază: chimioterapie, radioterapie, hemodializă, dializa peritoneală;
- serviciile acordate în situaţiile de urgenţă medico-chirurgicală, până la stabilizarea bolnavului;
-serviciile acordate bolnavilor cu afecţiuni endemo-epidemice.

Colac peste coliva sistemul public de sănătate, de la 1 aprilie avem voie să ne îmbolnăvim "gratuit" doar o dată la trei luni. Şi chiar nu e o păcăleală! De la data pe care tocmai am pomenit-o, asiguraţii pot beneficia doar de o consultaţie gratuită la trimestru. Cine îşi permite să treacă pe la medic mai des (de nevoie!), o face pe buzunarul său, căci va trebui să plătească pentru fiecare consult. De fapt, acestea sunt serviciile incluse în pachetul de asigurat pe care statul îşi mai permite să le ofere. Este de aşteptat ca după asemenea măsuri aberante, cei mai câştigaţi să fie popii.
- Ptiu, drace!

TU ALEGI!

Nu întotdeauna alegerile pe care le facem în singura viaţă pe care o avem la dispoziţie, sunt şi inspirate. Pornind, probabil, de la o atare ipoteză, Danone România a lansat campania „Tu alegi!”, prin care dă consumatorilor posibilitatea de a alege noul produs care va fi comercializat în gama Cremosso cu fructe. Astfel, alegerea făcută de consumator să se potrivească perfect gustului acestuia, iar totul să fie fără cusur.
Mai exact, Danone pune la dispoziţia consumatorului două noi sortimente: Multifruct şi Mure-Zmeură. Cel pe care-l va alege consumatorul va fi integrat portofoliului permanent. Cum?
În perioada 1-27 martie, consumatorii pot vota iaurtul preferat pe pagina de internet www.cremosso.ro şi, totodată, îl pot susţine pe pagina de Facebook şi pe contul de Twitter. Varianta câştigătoare va fi anunţată la jumătatea lunii aprilie.
Şi pentru ca răsfăţul să fie pe deplin, participanţii la campanie care au votat produsul preferat pot câştiga premii constând în 220 de bijuterii Swarowski, respectiv o excursie de 7 zile pentru 2 persoane la Mallorca, dedicată marelui câştigător. Cremoasă alegere, nu-i aşa!?...

Nimereala cu unepereala

ZVONUL CARE TE UIMEŞTE

Din câte se aude Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR) începe să facă niscai progrese în materie de pretenţii politico-administrative. Cum fără UNPR acest guvern s-ar cam duce pe apa sâmbetei, ca şi susţinere în Parlament, partidul încropit pe mandatele fugarilor din ogrăzile altor partide, convertiţi apoi în indepedenţi, bla-bla-bla...începe să joace la cacealma, cerând nu mai puţin de cinci fotolii de prefecţi. Unul dintre ele ar fi şi cel din Teleorman.
Cu alte cuvinte, dacă negocierile dintre Boc-ul pedelist şi cocteilul UNPR-ist au decurs conform acestui plan măreţ, actualul prefect, Teodor Niţulescu, ar urma să fie, cât de curând, schimbat din funcţie cu şeful organizaţiei judeţene al UNPR, profesorul Constatin Filip. O lovitură la care nici măcar şefii celorlalte organizaţii judeţene ale partidelor din Opoziţie, nu s-ar fi aşteptat, darămite portocalii? Rămâne de văzut dacă planul ăsta va trece pârleazul, de la stadiul de zvon, la cel de realitate. -Hop-poc-zdrang-boc!

Pe vreme de criză doar Garda Financiară mai scoate PROFIT

Pentru prima oară de la reînfiinţare, Garda Financiară şi-a făcut cunoscută activitatea pe 2010. Surprinzător sau nu, Garda Financiară a obţinut "profit" în 2010.La nivel naţional Garda Financiară are un personal angajat format din 1.399 de lucrători, aceştia fiind repartizaţi în 42 de secţii judeţene. Cum se face că niciunul nu a fost prins cu şpaga-n traistă? Poate pentru că majoritatea comisarilor au diplomate cu cifru... Sau poate că după vameşi vine şi rândul comisarilor de gardă financiară şi apoi a celor de la Mediu, unde aerul e şi aşa cam poluat.
Potrivit ziarului Săptămâna Financiară,totalul costurilor cu personalul la Garda Financiară a fost, în 2010, de 38.241.465 de lei, iar costurile pentru întreţinere şi servicii au atins nivelul de 10.353.151 de lei. Dacă totalul cheltuielilor a fost de 48.594.626 de lei, amenzile încasate au atins suma de 131.676.352 de lei. Cu alte cuvinte, din socoteala asta rezultă o contribuţie financiară a instituţiei la bugetul de stat de 83.081.726 lei, echivalentul a circa 19,5 milioane de euro. Altfel spus, raportat la cei 1.399 lucrători, revine o contribuţie de 77.249 lei/comisar, aproximativ 18.200 euro/comisar.
Dar să nu uităm de tentaculele evaziunii fiscale, încă agere. De pildă, în domenii precum industria de morărit şi panificaţie sau piaţa gri a cerealelor, evaziunea din sector se apropie de aproape două miliarde de euro anual (conform oficialilor Ministerului Agriculturii). Şi asta nu-i totul. În industria tutunului inhalat de contrabanda de ţigări, evaziunea ar cam trece de un miliard de euro anual.
În total, amenzile cumulate cu valoarea mărfurilor confiscate de comisarii Gărzii Financiare, pe anul 2010, nu sar de 20 milioane de euro. Adică statul e furat anual de circa 3 miliarde de euro, recuperează 20 de milioane de euro din amenzi şi mărfuri confiscate, iar Garda Financiară este pe PROFIT. Doar la noi se poate întâmpla aşa ceva!... Oare!?

Leonardo da Vinci era "pe dos"!?

Am trăit s-o aud şi p-asta! Recent, ăi mai deştepţi dintre cercetătorii italieni specializaţi în descifrarea misterelor din lumea artelor, au aruncat bomba. Adicătelea, potrivit acestora, celebra "Mona Lisa" era, de fapt, un bărbat tânăr, nicidecum femeie, aşa cum s-a crezut vreme de sute de ani.

Preşedintele Comitetului naţional pentru valorificarea bunurilor istorice, Silvano Vincenti,a declarat că modelul care a pozat pentru celebrul portret "Mona Lisa" era un tânăr asistent al pictorului, cunoscut sub numele de "Salai". De fapt, numele real al asistentului lui Leonardo, era Gian Giacomo Caprotti. Acesta a intrat în slujba maestrului italian pe când avea 16 ani, şi a rămas alături de maestrul său timp de 25 de ani, fiindu-i nu doar muză, dar şi modelul mai multor tablouri realizate de Leonardo da Vinci.
Potrivit lui Silvano Vincenti, cei doi bărbaţi intreţineau o relaţie "ambiguă" şi au fost, cel mai probabil, amanţi. Ba chiar, potrivit cercetătorului italian, maestrul renascentist a lăsat în urmă şi câteva indicii, pictând în ochii Giocondei (Mona Lisa) litera "L" - de la Leonardo - şi litera "S" - de la Salai.
Iată că obiceiul artiştilor de a avea relaţii amoroase cu persoane de acelaşi sex s-a transmis până-n zilele noastre, pătrunzând adânc în analele artei plastice până-n miezul artistic al designerilor vestimentari. Să fie de vină gena responsabilă cu sensibilitatea artistică? Mă rezum doar la a spune: -Ţe preţizie! Si ţe mai artă, neicusorule!! Numa' bună de stat în fund...

România, ţi-ai luat la timp «bulina reformatoare»!?

Bisturiul reformei din sănătate cresteză numai infrastructura sistemului sanitar, căci incizia şi extirparea cad în sarcina primarilor. Un fel de hai să ne tăiem craca de sub picioare!
Cum-necum până la data de 30 martie, autorităţile locale, în speţă primăriile, au obligaţia de a face demersurile necesare pentru transformarea unităţilor sanitare care sunt pe lista de reprofilare, în cămine de bătrâni.
În Teleorman, trei unităţi spitaliceşti se vor transforma în cămine de bătrâni, şi anume: Centrul de Sănătate din Furculeşti, Centrul de Sănătate Cervenia şi Centrul de Sănătate „Regele Carol-I” din Deparaţi.
Faţă de actuala situaţie, la nivel naţional numărul căminelor pentru bătrâni se va tripla până la sfârşitul acestui an, ajungând la 96.
În ţară, din cele 182 de spitale de pe listele Ministerului Sănătăţii, 111 vor fi comasate, iar celelalte 71 vor fi transformate în camine pentru persoane vârstnice sau centre de permanenţă.
În cazul judeţului nostru, două unităţi spitaliceşti sunt propuse pentru comasare, şi anume: Spitalul de Psihiatrie Poroschia şi Spitalul de Psihiatrie Cronici Balaci. Logic gândind, Spitalul din Poroschia va înghiţi Spitalul din Cervenia cu tot cu doctori, asistente, paturi şi pacienţi.
Partea bună a acestei aşa-zise reforme este aceea că niciun spital din Teleorman nu este desfiinţat din punct de vedere juridic, ci doar reprofilat sau comasat. Partea rea este că reforma cu pricina nu va îmbunătăţi cu nimic calitatea serviciilor oferite de sistemul public de sănătate şi nici va exista un control asupra banilor care intră în sistem, aşa cum se doreşte acum. Adică mâine va fi ca şi azi... umilitor de jepcuitor!
Totuşi, există o mică rază de speranţă, prin faptul că sistemul public de sănătate va deveni oricum istorie, din cauza neputinţei de a-l mai susţine de la buget. Astfel se va elimina contribuţia obligatorie la CAS. Aşa putem reorienta banii daţi lunar degeaba la CAS către asigurările private de sănătate, unde serviciile sunt net superioare sistemului public din domeniu. Estimez ca minunea aceasta să se producă în maxim doi-trei ani, la modul cum decurg lucrurile în ţara asta.

Remuneraţie după susţinere, nu după răspundere!

Pornind de la ipoteza imbatabilă că în orice meserie există un dram de răspundere, măcar, consider că şi remuneraţia trebuie adaptată la nivelul riscului asumat.

Adică, cu cât răspunderea postului ocupat este mai mare, cu atât şi remuneraţia să fie mai substanţială. Ca la Bursă! Vrei să câştigi mai mult, investeşti mai mult în fonduri de risc mare! Este precum mersul pe sârmă... Teoretic, aşa ar trebui să ste lucrurile la capitolul salarizare în România. Practic, însă, suntem prea departe de a pune preţ pe competenţă şi răspundere. Parlamentarii, de pildă, deşi votează legi pe care nici de ei nu le respectă, îşi stabilesc singurei şi cu o crasă nesimţire diurne de-a dreptul obeze, dacă luăm în calcul starea schilodito-socială din România. Ce răspundere UNINOMINALĂ au aceşti parlamentari? NICIUNA, pentru că întotdeauna afli că aşa a poftit partidul, şi nu parlamentarul "X"!
În general vorbind, tot ce are iz politc conţine stimulente grase aşezate peste lefuri babane, iar răspunderea este aproape invizibilă!
Iată de ce înainte de a-ţi "procura" o meserie în viaţă e bine să-ţi alegi şi partidul cu care să porneşti la drum, căci fără el este ca şi când ai merge ca prostu' cu frâna de mână trasă.
În plus, frecarea nu întotdeauna este benefică, iar excesul poate da dependenţă.

Evoluţia involuţiei

În urmă cu 10 ani reuşeai să iei credit de nevoi personale doar cu buletinul. Un adevărat dezmăţ bancar... Astăzi numai cu buletinul poţi doar să-ţi faci un prăpădit de şomaj. Cel puţin aşa se vrea.
Carevasăzică, musiu, e din ce-n ce mai bine!... Ca drept dovadă stau vorbele de aur rostite de micuţul nostru premier: "România trece în aceşti ani prin cea mai grea perioadă după al Doilea Război Mondial"..
Părerea mea este că în ţara asta se trăieşte mai rău decât pe vreme de război, căci s-a furat în draci timp de 20 de ani şi doar "găinarii" au plătit. Aşa se face că tot pe noi ne-au dijmuit, mama ei de democraţie sălbatică, căci prea ne-au prostit...!

Tot ca înainte... spre marele ŞOMAJ!

Nu ştiu cum se face, dar iar suntem în top. În topul cu cei mai mulţi şomeri înregistraţi dintre cei încă indemnizaţi, desigur.
Numai în luna decembrie 2010 ocupam un meritoriu loc 2 pe ţară (doar Mehedinţiul ne-a privat de locul 1), la capitolul judeţul cu cei mai mulţi şomeri. C-un procentaj la şomaj de 10,8 la sută, Teleorman se afla, la finele anului 2010, pe un "meritoriu" loc 2 pe ţară, în topul judeţelor cu cea mai mare rată a şomajului.
Colac peste pupăza blondă, Teleorman este şi judeţul unde numărul pensionarilor este dublu faţă de cel al salariaţilor. Cum era de aşteptat, pe niciun parlamentar de Teleorman nu-l impresionează o atare stare de fapt, şi-n consecinţă nici investitorii nu vor da buzna la noi pentru a investi (până nici chinezii lui Dragnea nu se înghesuie să arunce cu yuani în bălăriile noastre), şi implicit pentru a creea locuri de muncă pentru fudula populaţie a săracului judeţ.
Cu alte cuvinte, suntem pe valul care ne duce taman la groapa pierzaniei. Proaste alegeri politice am făcut, noi, teleormănenii, în toţi aceşti 20 de ani! N-am învăţat nimic şi acum rămânem cu... nimic! Logic că ne merităm soarta asta...
Care vor fi efectele scăpării de sub control a şomajului?
Cred că infracţionalitatea, de orice tip, va exploda în Teleorman, căci de disperare eşti dispus să-ţi rişti şi libertatea... şi viaţa... totul!
Mai cred că se va ajunge până acolo încât pentru 100 RON să i se ia viaţa unui om cu aceeaşi uşurinţă şi lipsă de remuşcare cu care iei gâtul unui pui neajutorat.
Mai cred că ţepele economice se vor da mai abitir, dar de această dată susţinute la greu şi poate chiar pe faţă, de organele pătate ale statului, la orice nivel ierarhic (câtă vreme, din câte se aude şi... se pare, ca să obţii un job într-o instituţie de control, dai ca popa 2.000 de euro, atunci tind să cred că orice este posibil la noi, -inclusiv să dai peste 10.000 de euro pentru un post de şef la te miri ce instituţie publică).
Şi mai cred că cei slabi o vor lua razna sau îşi vor pune capăt zilelor. Vorba aceea minunată: -Să trăiţi bine!... Mai trăiţi?!...

FISCUL ÎI SCOATE LA TABLĂ PE PROFESORI

Vestea că Fiscul a trimis deja inspectoratelor formulare prin care profesorii trebuie să declare dacă oferă sau nu meditaţii, m-a lovit în moalele capului. Pe loc mi-am zis: Era şi cazul! Dacă în ţara asta şi vrăjitoarele vor fi fiscalizate, de ce să nu fie impozitate şi veniturile obţinute de profi din meditaţii?

În fond, şi învăţământul românesc e tot o vrăjeală, iar când te dezmeticeşti realizezi că şcoala te-a pregătit să fii ŞOMER. Culmea ironiei e că ai mai plătit şi meditaţii pentru asta!...
Şi cum era de aşteptat, profesorii şi sindicaliştii au sărit ca arşi auzind că trebuie să dea bir la stat pe meditaţii, punându-se contra ca măgarul în pantă, pe motiv că acţiunea cu pricina ar fi abuzivă. De parcă meditaţiile ar fi ceva legal...
Interesant este că în formularul de la FISC, profesorii trebuie să precizeze numele, funcţia, dar şi să declare dacă obţin venituri din meditaţii sau alte activităţi desfăşurate DUPĂ încheierea programului şcolar. Adicătelea, ei îşi pot rotunji veniturile, neimpozabil, direct la şcoală, la orele de dirigenţie care, ca un făcut, niciodată nu sunt de dirigenţie. Şi nu vor fi cu 2-3 elevi, ci cu o clasă întreagă. Nimeni nu o să se prindă că sunt, de fapt, tot meditaţii pe banii părinţilor. Nu ştiu dacă vor fi impozitate şi cadourile substanţiale, de milioane de lei vechi (covoare,LCD-uri, bijuterii din aur, etc.), primite după atâta trudă de dascăli, sau vor rămâne la nivel de bonus pentru activitatea depusă... Probabil asta i-a scăpat FISC-ului. Deocamdată! Însă, marele bai nu e ăsta. În ţărişoara aceasta fiecare a păcălit sau chiar a înşelat Statul (dar cine-i Statul? Nu tot noi?), după cum l-a tăiat capul şi-n funcţie de cât de lungă a avut "propteaua". De aceea spun că nu mi se pare corect ca vinovaţi pentru "jecmăneala naţională" să fie doar profesorii. Mai căutaţi băieţi că poate găsiţi marii ţepuitori ai neamului românesc. Dar vă mai trebuie şi tupeu de organ, ceea ce mă îndoiesc că aveţi când în culpă sunt marii granguri, sprijiniţi, în cele mai multe cazuri, de şmecheri din clasa noastră politică. Aşa că, ciocu' mic şi joc fiscal!

OAU! ĂSTA DA DESIGN MULTI-FUNCŢIONAL!!

Cu o astfel de mobilă multi-funcţională, problema spaţiului mic din imobil este ca şi rezolvată. Nu îndrăznesc, însă, să aflu şi cât costă asemenea corpuri de mobilă. Probabil, pentru cei mai mulţi dintre noi achiziţionarea unei asemenea mobile este curată ficţiune, aşa că nu e cazul să ne facem vise degeaba.

VREI O DIPLOMĂ? COMAND-O PRIN TELEFON!

Recent am primit pe unul dintre e-mail-uri un mesaj în engleză, de la uin anume Connie Newton. L-am citit şi am rămas pe faţă c-un rânjet amar. Iată de ce!
"You want to have a highly paid job and climb the career ladder faster, but your small college diploma limits you with that? You need a new diploma to prove to your parents that you are not a loser? Nowadays there is the solution for that problem due to our service. We can help you get diploma of any university in the world much faster without the need of losing your time for that. All you need now is to call through one of the appropriate phone numbers for you, and lever your order: within USA (1-718-989-5740), Europe and others (+1-718-989-5740), and don't forget to leave your first and last name along with the country you are from. After our operator receives your message, he will contact you back to get the needed information. Become successful finally with just one call".

La engleza mea, mesajul cu pricina l-am tradus cam aşa: "Doriţi să aveţi un loc de muncă extrem de bine plătit şi să promovaţi ierarhic mai repede, dar diploma de facultate vă limitează asta? Aveţi nevoie de o diplomă pentru a dovedi la părinţi că nu sunteţi un ratat? În zilele noastre există soluţie pentru această problemă, datorită serviciului nostru. Vă putem ajuta să obţineţi diplomă de la orice universitate din lume, mult mai repede, fara a fi nevoie să pierdeţi timpul pentru asta. Tot ce aveţi nevoie acum este de a apela prin unul din numerele de telefon potrivit pentru tine: în Statele Unite ale Americii (1-718-989-5740), Europa şi altele (+1-718-989-5740), şi nu uitaţi să lăsaţi numele şi prenumele dumneavoastră, împreună cu ţara în care domiciliaţi. După ce operatorul nostru primeşte mesajul dvs., el va va contacta pentru a obţine informaţiile necesare. Deveniţi oameni de succes, în cele din urmă, cu doar un singur apel".
Ca să vezi, domne, ce simplu e dacă ai bani! Numai că asta la noi au făcut-o mulţi dintre cei cu bani, încât nici măcar nu aveau habar pe unde naiba se afla facultatea care le emitea diploma de eminenţi absolvenţi. Cunoşti şi tu oameni politici cu diplome "de-a gata"? Mare-i grădina cu... impostori!
Şi eu care m-am chinuit cinci ani ca fraierul prin facultate, pentru ca după absolvire să constat că fără relaţii (şi eventual BANI!) nu-mi foloseşte la nimic peticul acela de hârtie... Nici măcar pentru şters la fund...

De la SUDUL cel EXTREM la... CONTRAPUNCT

Întrucât reînvierea "Sudului Extrem" este tot mai departe de a deveni certitudine, şi tot mai aproape de a fi percepută ca un miracol sau fiasco total, este posibil să reactivez publicaţia "Contrapunct", dar numai ca săptămânal. Am să vă ţin la curent cu acest subiect... Deocamdată, atât se poate spune pe vreme de criză!

SITA CERNE!... (en. -SIEVE DRIZZLE)

În facultate un dicton se încăpăţâna să apară pe mai toţi pereţii, inclusiv pe cei de la toalete: „Sita cerne!”
Nimic mai adevărat, mai ales când vorbim de competivitate şi prieteni.
Am să abordez dictonul cu pricina prin prisma alegerii prietenilor într-o viaţă, singura, de alfel, de care putem beneficia.
Dacă rudele sunt cele cu care te alegi pe cap, ne putând să le triezi după bunul plac, prietenii ţi-i poţi alege după profilul şi aşteptările tale. Nu de puţine ori, însă, viaţa îţi arată că ai cam dat-o în bară cu modul de selecţie (adesea subiectiv) al prietenilor şi eşti nevoit s-o iei mai mereu de la capăt, fiind mai riguros, dar nu şi obiectiv, în alegerea noilor prieteni, de cursă lungă. Asta nu înseamnă că noile alegeri sunt neapărat mai bune decât precedentele cu care te-ai cam fript, dar merită încercat, măcar pentru antrenament.
În ceea ce mă priveşte, din şcoala generală mi-am păstrat ca prieten doar un fost coleg de clasă, iar de la liceu alţi doi foşti colegi mi-au devenit prieteni. Din aceştia trei, doar în primul pot spune că am totală încredere şi respect. De ce? Poate şi pentru că mi-a fost alături în momentele grele pe care le-am întâmpinat în viaţă. Coincidenţa face să fie şi Vărsător ca mine, făcând posibil ca înţelegerea şi comunicarea să existe aşa cum ar trebui într-o relaţie veche de pritenie. Când spun „veche”, mă refer la faptul că relaţia de prietenie între mine şi fostul coleg de generală datează de 25 de ani. Timp berechet să analizezi omul din toate ungherele caracterului său. Chiar dacă, în prezent, fiecare dintre noi avem familii şi obligaţii, prietenia rămâne intactă cu orice preţ.

Astfel pot percepe noţiunea de pritenie adevărată, unde meschinăria, duplicitarismul şi „traducerea” nu au ce căuta. Din păcate, tot mai rar găseşti oameni potriviţi pentru a-ţi fi cu adevărat prieteni.
Pe drumul vieţii am mai găsit alţi patru pe care-i pot considera prieteni, însă pe aceştia îi cunosc de numai 7-8 ani. Cum omul prin natura sa este schimbător, mă aştept ca din cei patru să mai rămân într-o relaţie deschisă de pritenie cu numai doi, după vreo 10-15 ani. De ce? Pentru că „sita cerne!”.
Poate că pentru unii pare ciudat faptul că în aproape 39 de ani pe care îi voi împlini curând, să am doar şase prieteni buni. Nu şi pentru mine, căci amicii conjucturali sau cunoştinţele nu se pot pune la grămadă cu prietenii adevăraţi. Este ca şi când ai pune o strachină de lut lângă o farfurie de porţelan veritabil. Şi totuşi, ceva comun au cele două vase, şi anume faptul că ambele se pot sparge la fel de uşor dacă sunt manipulate greşit. De fapt, aceasta-i partea cea mai dificilă într-o relaţie de prietenie: conservarea. Degeaba obţii prietenia cuiva dacă nu eşti în stare s-o păstrezi intactă până ce îţi închei, inevitabil, socotelile cu viaţa. În fond, „sita cerne!” pentru că nu toţi punem preţ pe prietenia adevărată, dar alergăm după cea cumpărată, „din interes” şi expirabilă. Pentru ce?...