După o jumătate de an VOR PICA LA ZAR AMENZILE

De la demararea procesului de asigurare obligatorie a locuinţelor şi până la sfârşitul lunii noiembrie din acest an, proprietarii de locuinţe din România încheiaseră peste 207.000 de poliţe de asigurare obligatorie a locuinţelor. Un bilanţ nu tocmai mulţumitor pentru Guvern.

Termenul limită până la care românii vor trebui să încheie poliţe de asigurare obligatorie a locuinţelor este 15 iulie 2011, potrivit Ministerului Administraţiei şi Internelor.
"În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea 260/2008, obligativitatea încheierii asigurărilor de locuinţe decurge de la un an de la începerea emiterii poliţelor.
Întrucât poliţele de asigurare a locuinţelor au început să fie emise în 15 iulie 2010, termenul limită de încheiere a acestora, conform art. 35 din Legea 260/2008, este 15 iulie 2011", se precizează în comunicatul MAI.
Acelaşi minister mai precizează că, dupa această dată, primarii vor amenda proprietarii de locuinţe care NU au încheiat asigurarea obligatorie. Pentru necunoscători, amenda în acest caz este de 500 RON.

TRANŞAREA MĂCELULUI SOCIO-ECONOMIC se face "LA RECE"

Dacă ar fi să exprim ceea ce simt după guvernarea cea portocalie din 2010, aş folosi un singur cuvânt, ca pe vreme de criză: MĂCEL!

Dacă m-aş hazarda să uzez de mai multe cuvinte pentru a exprima, de fapt, acelaşi lucru, aş spune, şi pe înţelesul fanaticilor portocalii: MĂCEL ECONOMICO-SOCIAL!

Dacă mi s-ar cere să tac cu privire la dezastruoasa guvernare, m-aş îndupleca să folosesc numai două cuvinte: HAI SICTIR!
Cei bătrâni spun că nici după cel de-al doilea război mondial, românul nu trăia mai rău ca acum. În aceste vremuri căcănii, prostia şi incompetenţa au fost promovate şi ridicate la rang înalt, încât l-ar face pe Ceauşescu să mai moară o dată, dar de invidie, nu tot ciuruit de mâna trădătorilor. De fapt, poporul ăsta e un neam de trădători, încât în aproape fiecare dintre noi găseşti un Iuda sau vreun parvenit de Brutus. Iată de ce cred că orice ni s-ar întâmpla, ne merităm soarta. Istoria îmi demonstrează că am dreptate când fac asemenea afirmaţii. Barbarii care ne-au cotropit şi-au pus amprenta asupra genei românului. Poate şi de aceea suntem huliţi, scuipaţi sau ignoraţi în lumea bună a Europei. Am aplecat mereu capul în faţa cotropitorilor, crezând că sabia nu taie capul plecat, iar acum suntem priviţi ca nişte milogi incurabili. Ne-am dat, precum cutrele, numai după cum a bătut vântul marilor puteri, iar acum ne-am ales cu frunza lui Udrea de 1 milion de euro, pe seama căreia străinii fac miştou, doar-doar ne-om prinde că am ajuns de râsul curcilor, cu turism cu tot.
Suntem atât de delăsători, încât adesea simţim nevoia ca la spatele nostru să stea omul cu biciul, pentru a ne mai urni din loc, precum vitele.
În schimb, după toate astea avem pretenţia să nu mai fim priviţi ca nişte neica-nimeni, coate-goale, maţe-fripte... ci să fim în centrul atenţiei, să fim buricul Pământului. Poate doar aşa străinii vor băga la cap că nu Budapesta este capitala României... Asta apropo de cât de bine este promovată ţara lui Traian şi Udrea. Mama ei de frunză, că ne-au lăsat ăştia în creanga goală şi tot degeaba!... Dar suntem români, iar românii nu s-au născut poeţi, ci masochişti. Parcă am mai spus asta cândva... Iată o dovadă că încă n-am îmbătrânit!

Iată ce-ţi propune Moşul!

Cum premierul Boc s-a gândit că e mai uşor să taie decât să cârpească, Moş Crăciun ar vrea să-i dea o replică pe măsură, aşteptându-te aici cu bancuri despre Emic Boc! Cine ştie, poate dacă se va prăpădi de râs, îţi va aduce un cadou... surpriză!!!
TE BAGI?...

CRĂCIUN FERICIT îţi doresc, măi, dragă, vizitatorule!

Urarea Moşului care pică de serviciu la... Crăciun

Moş Crăciun în an de criză vine agale şi se amuză:
- N-am nici sanie, n-am nici sac, nici cadouri nu mai împart. Nu mai fug ca altădată, căci doar sunt în concediu fără plată... Măcar mă-ncălzesc la foc, căci cadouri vă dă de acum micuţul Boc.
- Ho-ho-ho, s-aveţi un Crăciun de poveste, căci sigur îl veţi ţine minte multă vreme de acum înainte!

TU CU CE FACI BLOGGING?

Parafrazând deja o celebră expresie dintr-o reclamă, şi anume "Cu cine face banking?" (sau altfel spus, ce bancă i-a mai oferit credit), ajung să întreb: Tu pentru ce faci blogging?
Pentru mine, blogul suplineşte cu brio însemnările din agendă pe care le făceam cu pixul ori de câte ori îmi venea vreo idee măreaţă sau simţeam nevoia să-mi arăt indignarea ori chiar frustrarea pentru ceva anume. Este, dacă vrei, locul perfect pentru defulare, chiar dacă este cât se poate de expus publicului (în comparaţie cu notiţele păstrate în mare taină în agende şi agenduţe). Dar tocmai de aici izvorăşte şi adrenalina, prin expunerea părerilor tuturor celor care sunt interesaţi de ele.
De peste trei ani am dat buzna în lumea bloggerilor, dar la început am făcut-o cât se poate de discret şi timid. Nu ştiam exact cu ce se mănâncă şi, din instinct de jurnalist, ajungeam să mă autocenzurez. Apoi am transformat, încet-încet, acest blog personal într-unul de informaţie şi opinie, percepându-l ca pe un ziar virtual. Dar, -atenţie!, niciodată nu am pornit de la ipoteza că numărul vizitatorilor este mult mai important decât conţinutul blogului. M-a interesat să am un cuvânt de spus în mod PUBLIC şi NEcenzurat. Ca drept dovadă, prin intermediari aveam să aud că diverse persoane publice s-au arătat deranjate de comentariile pe care le-am inserat pe blogul care, de fapt, TE PRIVEŞTE!
Pentru că ofeream informaţii pe blog care nu apăruseră vreodată în mass-media, dar care apoi aveau să fie preluate şi de către alte surse virtuale de informare, a transformat blogul într-un spaţiu virtual cu o anume greutate. Să nu se înţeleagă că respectivul blog ar fi buricul pământului. Ştiu că mai am multe îmbunătăţiri de făcut pentru a-l transforma într-un blog de patru stele. Exact asta mi-am propus în 2011, dar aş avea nevoie şi de ideile tale, căci interactivitatea nu doar animă, ci este cea care dă rspunsul la întrebarea: Tu pentru ce faci blogging?

Ştii povestea bradului de Crăciun?

A fost odată ca niciodată, căci de n-ar fi fost vorba mea era acum fără rost.
Potrivit cercetătorilor, până în secolul al XII lea, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi. Cu timpul, bradul de Crăciun a fost împodobit cu fructe, flori de hârtie, biscuiţi, ca mai târziu, să se orneze cu lumânări şi globuri colorate. Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878. Există obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se aşeze o stea, simbol al acelei stele care i-a călăuzit pe magi până în Betleem.
Primul brad de Crăciun împodobit a apărut în anul 1510,în Lituania.
În Franţa apare în anul 1521, după ce prinţesa Helene de Mecklenburg s-a căsătorit cu ducele de Orleans,iar în Anglia in 1841.
Dar bradul de Crăciun, aşa cum îl vedem împodobit în zilele noastre, a apărut pentru prima dată la Breslau, datorită ducesei Dorothea Sybille von Schlesian.
Bradul de Crăciun ajunge în Statele Unite în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania şi cu mercenarii plătiţi să lupte în Războiul de Secesiune, însă îmbodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în 1836, în statul Alabama.
În România, primul brad împodobit cu câteva zile înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului, a fost prezent în palatul principelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866. Începând cu această dată, românii au preluat obiceiul de a îmbodobi bradul în apropierea Crăciunului. Bradul era prezent la români în anumite momente importante ale vieţii: naştere, căsătorie şi moarte, ca pom al vieţii. (Sursa: CrestinOrtodox.ro)

Câştigi ceea ce nici n-ai visat! Dă click AICI şi te convingi singur!!!

AL CUI a fost ŞMENUL?

Construirea unui imobil nou şi sticlos ar da bine într-o capitală de judeţ normală şi avută, chiar şi dacă am vorbi de o simplă extensie la o clădire construită relativ recent. Dar ce te faci când urbea e lovită de "pestă" umană?...
Ori nimeni nu s-a întrebat ori nimeni nu s-a sinchisit să dea răspunsuri la sesizările presarilor, făcute în baza legii 544, cu privire la extinderea clădirii construite în urmă cu doar câţiva ani, şi în care funcţionează Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Teleorman.
Fostul director Mihai Şerban, ajuns între timp şef la Garda de Mediu, după ce s-a lepădat de culoarea galbenă în favoarea celei portocalii, şi nu numai atât, ar avea măcar răspunsul la întrebarea al cui a fost şmenul de vreo 300.000 euro, adică atât cât, din câte se pare, ar fi costat extinderea cu pereţi din sticlă, pe două etaje, başca şi un garaj la subsol, necompartimentat (vezi foto).
Însă, fostul director al APM n-o să-şi pună vreodată paie în cap, dând explicaţii care vor fi, oricum, tardive. Vorba aceea, "putinţa" bate "competenţa".

CORIGENŢII PORTOCALII SE CRED PREMIANŢII CLASEI... POLITICE

Aparent, apele care erau până mai deunăzi atât de învolburate în PDL Teleorman, încât spumele se vedeau de oriunde şi oricând, s-au liniştit. Să fie de "vină" sărbătorile de iarnă? Sau să fie aceasta liniştea de dinaintea furtunii? Cel mai probabil, pedeliştii văzând cât de huliţi sunt de oamenii din stradă au căzut de acord să nu se mai încaiere prosteşte între ei, şi să strângă rândurile, căci gluma s-a cam îngroşat, iar mămăliga este pe cale să explodeze.
Mai nou, pedeliştii teleormăneni au ca temă schimbarea unor şefi de instituţii. Dar nu criteriul de competivitate a primat la luarea acestei decizii, ci aranjamentele politice. De pildă, şefului Agenţiei de Mediu i se pregăteşte debarcarea, tam-nisam. Cine va fi înlocuitorul? Serdan este omul intrat în graţiile celor care conduc destinele PDL Teleorman, şi chiar nu mai contează că onorabilul nu are nimic de-a face cu Mediul, în comparaţie cu actualul şef. Dacă asta-i pofta politicului, nu te poţi uşura contra vântului... că te umpli de infamie. Dar nici să nu ne mai mire că ne aflăm unde merităm, adică într-o mare mocirlă plină cu porci înfometaţi. Şi dacă tot am adus vorba, mai trebuie adăugat că PDL mai duce o luptă de a-şi planta directorul dorit la DSV, numai că la proba scrisă acesta s-a cam făcut de râs, luând un pic peste nota 4, şi astfel nu se mai putea prezenta la proba orală. Nu că ar fi contat asta, căci doar politicul face şi desface, dar ca să fie treaba oablă susţinătorii "corigentului" au făcut tot posibilul să se repete concursul pe motiv că au avut grijă ca respectivul ce a avut tupeul să candideze contra alesului partidului, să pice taman la oral, după ce la scris luase peste 7. Doar se promovează "valoarea", la naiba!...

Doar un cutremur ne-ar mai aşeza cu picioarele pe pământ

Statisticile arată că cele mai mari cutremure au fost în anii 1738, 1802, 1838, 1940, iar după care a venit cel din 1977. Când va fi următorul?
Directorul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului, profesorul Gheorghe Marmureanu, apreciază că urmează un cutremur de mare adâncime, de peste 7 grade pe scara Richter, dar nu mai devreme de anul 2040.
Cutremurele foarte adânci din Vrancea, atunci când se produc, canalizează energia principală, 78 la sută către nord-est, adică în Moldova românească, Republica Moldova, Ucraina, până la Moscova. Aşa cum s-a întâmplat întotdeauna, şi în 1802, şi în 1940. La cel din 1940, de pildă, a fost foarte afectată Basarabia de atunci, dar si Odessa, care practic a fost distrusă.
Totuşi, până-n 2040 sunt şanse de producere a cutremurelor, dar nu mai mari de 7 grade, potrivit celor declarate de directorul Marmureanu. În fond, înainte de orice există un preludiu, iar cutremurele nu fac rabat de la această regulă nescrisă.
Până la o zgâlţâială mai serioasă, însă, mai trebuie să trecem OBLIGATORIU printr-un recensământ.
Populaţia României va participa, în 2011, la un recensământ al populaţiei şi locuinţelor, ca un reper statistic pentru viitoarele politici de dezvoltare socio-economică a ţării, a anunţat preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), prof.univ.dr.Vergil Voineagu. Potrivit acestuia, recensământul va începe, cel mai probabil, în luna octombrie a anului viitor şi va dura circa două săptămâni, scopul acestuia fiind, în principal, actualizarea datelor României, ca membră a Uniunii Europene (UE). Măcar, nu suntem singurii chestionaţi, întrucât recensământul se va realiza în toate statele membre ale UE, pentru a se putea stabili cu discernământ o evaluare corectă a întregii populaţii, atât la nivel intern, cât şi internaţional. Aşa vom ştii exact câţi vor pieri în cutremure...

SOMNUL PARLAMENTARILOR, COŞMARUL NAŢIUNII

Cotidianul Adevărul a descoperit ceea ce noi simţim de bună vreme, şi anume că am ajuns pe marginea prăpastiei, iar perspectiva nu-i decât un salt în gol fără coardă.
Realizând o hartă a judeţelor năpădite de criză şi sărăcie, cei de la Adevărul au inclus, potrivit criteriilor lor, şi Teleorman, pe lângă alte 13 judeţe din ţară.
Investiţiile reduse, salariile sub 1.000 de lei şi numărul mare de şomeri, au fost cele mai importante criterii care reflectă starea socio-economică ale celor 14 judeţe ajunse la ananghie, scufundate în sărăcie, după numai un an de criză.
Faptul că Teleorman se află printre judeţele afectate până la blană de criză este o consecinţă a nepăsării, indolenţei, amatorismului şi chiar a nesimţirii parlamentarilor Puterii, în special, aleşi în circumscripţiile din judeţ. La patru ani, cei care au dormit vreme de un mandat, lăsând să se ducă de râpă un judeţ întreg, vor avea din nou tupeul să ne ceară votul prin manipulare şi prostire pe faţă. La cât au făcut ei pentru cetăţenii acestui judeţ, un scuipat între ochi, să nu le fie de deochi, le-ar prinde chiar bine. Însă, până la urmă, aşa cum am mai spus-o în nenumărate ocazii, ne cam merităm soarta, căci fiecare popor îşi merită politicienii pe care-i are. Altfel spus, cum e Tusea, aşa-i şi Junghi!...
Un exemplu care să ne edifice, în mare măsură, care-i gradul de implicare al parlamentarilor de Teleorman, poate fi şi cel privind rata şomajului. În octombrie 2010, potrivit ANOFM, judeţul nostru înregistra o rată a şomajului de 10,59 la sută, în timp ce media pe ţară era de 7,08 la sută. Cu alte cuvinte, timp de doi ani aceşti parlamentari n-au făcut absolut nimic pentru Teleorman. Ba din contră, au permis concedierea a mii de oameni, din care o parte au fost trecuţi în şomaj pe criterii politice. Adică, cei care au avut rarisima şansă de a se angaja în sistemul bugetar, în perioada guvernării liberalilor, au fost puşi în moţul listelor de disponibilizări, fără a se ţine cont de criteriul performanţă şi de nivelul de pregătire. Este şi aceasta o realitate de care nu putem face abstracţie!?
Oricum am privi, drumul pe care îl avem de parcurs prin jungla crizei este atât de lung, încât vom ajunge, dacă mai supravieţuim, să-i întrebăm pe adormiţii noştri aleşi: "Mă, nene, mai e mult până departe!?" - o replică momorabilă, de altfel.

22 milioane de Românii sau una pentru... NIMENI (!?)

AVEM O SINGURĂ ROMÂNIE. CE MAI PUTEM FACE CU EA?

De la a iubi ţara în care te-ai născut şi trăieşti, până la a o părăsi de foame, nu-i decât o guvernare proastă. Poate de aceea îmi amintesc adesea zicala: "Fiecare popor îşi merită politicienii pe care-i are!".
Nu degeaba românii fac haz de necaz, spunând că România este o ţară splendidă, dar păcat că este locuită. Factorul uman este cel care şi-a bătut joc de frumuseţile României şi tot factorul uman este cel care a luat în derâdere chiar numele proprie-i ţări. Se pare că pentru fiecare dintre noi există o altfel de Românie, în funcţie de cum o percepem în acest prezent sălbatic. Poate că ar trebui să spun că avem 22 milioane de Românii, una mai ciudată decât alta.Dar la ce ne-ar mai ajuta?

Singuri-singurei ne-am bătut joc de această ţară, terfelindu-i numele în occident, ca pe-o zdreanţă ordinară pe care politicienii au scos-o cu mâniţa lor, la produs. Până şi rămăşiţa de naţionalism pe care o mai avea în subconştient românul, s-a făcut praf şi pulbere din cauza minciunilor şi a tunurilor date de oamenii politici, storcând astfel de vlagă o populaţie tratată mai mereu ca o cârpă de şters bocancii protipendadei. Şi atunci ce pretenţii să mai avem când italienii şi francezii, latini ca şi noi,de altfel, ne etichetează drept ţigani, hoţi sau criminali. Însăşi numele de România sau de român imprimă în glagoria scurtă a occidentalilor, teamă, ură şi chiar scârbă. Şi atunci, ce mai e de făcut? Poate doar, ca măcar o dată pe an, să-i cinstim numele ţării noastre, chiar şi la 0 grade, de 1 Decembrie.
La Mulţi Ani, România mea!

Să muncim bine, dar după modele străine!

Ca să lucrezi bine pentru a trăi bine, aşa cum ne învaţă iubitul nostru conducător, trebuie să NU munceşti româneşte. Altfel spus, în străinătate un angajat lucrează mult mai bine dacă nu se simte ca un angajat. Mai multă libertate pentru angajat, înseamnă mai multă responsabilitate pentru acesta, determinându-l să lucreze în momentele în care el se simte mai productiv. În acest caz şi rezultatele vor fi foarte bune.Cum se lucrează în România? Cu mult sictir, oboseală şi lipsă totală de inspiraţie. Aşa se întâmplă când eşti pontat pentru cele 8 sau 10 ore şi nu pentru ceea ce ai realizat în acea zi de muncă.
Tot în străinătate, se observă că atmosfera de la birou diferă mult de cea resimţită din plin în România. La noi este mâncătorie de la cel mai mic la cel mai mare, acolo este colaborare şi înţelegere.
În plus, ce angajat nu şi-ar dori să vină la birou când vrea şi să plece când vrea, cu condiţia să termine lucrarea pentru acea zi? Nu, asta n-o să se întâmple vreodată la noi, ci doar în SUA şi ţările dezvoltate din Europa. Şi atunci, cum o vrea Băsescu să se muncească bine (cu randament) în ţărişoara asta, câtă vreme mentaliatea angajatului este prezentată sub forma: timpul trece, leafa merge!
Românilor le place să se acopere de hârtii, pentru a arăta ce volum mare de muncă au, de nu-şi mai văd capul de atâta treabă... Vrăjeală totală!
Câtă vreme nu se doreşte simplificarea lucrurior, rezultatele nu pot fi decât jalnic spre dezastruaose, cu efecte în drăgălaşul PIB. Aşa se explică de ce avem un nivel al calităţii serviciilor atât de scăzut, oferite de stat şi chiar de privat.
În ceea ce priveşte sfatul preşedintelui, am putea doar să ne ştergem cu el în c...odul muncii. Părerea mea!...

O întrebare ipotetică fără indicii...

Ce transformare suportă un şofer de filială de partid atunci când ajunge să conducă chiar acea organizaţie?

a) - îşi lasă nevasta

b) - îşi uită prietenii

c) - îşi trage amantă influentă

d) - îşi uită trecutul

e) - toate acestea la un loc sunt posibile

Alexandria, orăşelul cel bălţat

Nu e nevoie să fii mare cunoscător în materie de arhitectură şi urbanism pentru a putea eticheta drept catastrofale placările efectuate aiuristic (în mare parte!) la imobilele din Alexandria. Parcă te afli în sectorul lui Vanghelie "care este", în aşa hal au început să arate blocurile din capitala judeţului.
Deşi gama cromatică este relativ limitată, plecând de la nuanţa de galben-pai până la roşu cărămiziu şi chiar violet, împestriţarea în fel şi chip a clădirilor reabilitate termic, nu au nicio treabă cu arhitectura oraşului. Nu ştim la ce pastel a visat, în toată această perioadă, arhitectul-şef al Alexandriei, dar rezultatele se văd la tot pasul.Puţine blocuri din Alexandria, reabilitate termic, prezintă acel echilibru cromatic plăcut ochiului. Le putem chiar număra pe degetele de la o mână. Şi atunci cine a dat aprobarea pentru bălţarea blocurilor, arătând ca-n desenele animate? Ce a făcut în toată această perioadă arhitectul Mitroi? De ce nu s-a efectuat unitar, de către primărie, reabilitarea termică a blocurilor şi s-a lăsat la pofta şi gustul proprietarilor? Condominiile sunt organisme de decor doar atunci când trebuie să se implice? De fapt, Alexandria are vreo linie arhitecturală? Iată numai câteva întrebări de bun simţ la care oricum nu aştept un răspuns.
Mai rămâne ca la intrarea în oraş să fie montată o plancardă pe care să stea scris în culorile curcubeului:
Bine aţi nimerit în orăşelul cel bălţat!

Asigurarea obligatorie implică, “obligatoriu", şi fotografierea imobilului din exterior şi interior

Potrivit datelor furnizate de PAID (Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor), trei localităţi din Teleorman sunt considerate zone cu risc de inundaţii.

Mai nou, ca şi condiţie impusă de PAID, pentru a-şi putea asigura obligatoriu casele şi apartamentele, locuitorii din Alexandria, Islaz şi Slobozia Mândra vor trebui, mai întâi, să-şi dea acordul verbal pentru realizarea inspecţiei de risc, fără de care nu se poate emite respectiva poliţă. De ce? Pentru că pur şi simplu cele trei localităţi sunt considerate zone cu risc de inundaţii.
Ce presupune realizarea inspecţiei de risc? Ei bine, în afară de completarea unei cereri care se întinde pe trei pagini, beneficiarul poliţei va trebui să permită agentului de asigurare să-i fotografieze imobilul în cinci ipostaze, atât din exterior, cât şi din interior, cu aproape tot ce are omul de valoare în casă. Desigur, nu puţini sunt cei care agreează o atare variantă, dar acest lucru a fost impus de PAID, având aplicabilitate numai în cazul imobilelor aflate în localităţile catalogate ca fiind cu risc de inundaţii.
Reamintesc celor care au uitat între timp, că poliţa de asigurare obligatorie a locuinţelor în cuantum de 10 sau 20 de euro pe an, oferă o despăgubire a asiguraţilor, în caz de cutremur, alunecări de teren sau inundaţii, de până la suma de 10.000, respectiv 20.000 de euro.
Ceea ce este aberant în privinţa măsurii luate de PAID, este faptul că s-a impus realizarea inspecţiei de risc şi pentru cel care, de pildă, locuieşte la etajul 10, doar sub pretextul că localitatea în care se află imobilul respectiv, ar prezenta un anume grad de risc de inundaţii. Cine a stabilit asemenea criterii de evaluare colectivă cu siguranţă n-are nicio treabă cu logica.
Ce se întâmplă în cazul în care se tratează cu indiferenţă o asemenea obligativitate privind asigurarea locuinţei? Nimic mai simplu. Cei care nu-şi fac respectiva poliţă, care nu-i totuna cu poliţa emisă de bănci pentru creditele ipotecare, de pildă, se pot aştepta ca din ianuarie 2011 să primească înştiinţare că tocmai au de plătit o amendă de 500 RON (5 milioane lei vechi). Cu siguranţă, bugetele locale se vor îngrăşa substanţial în acea perioadă, în urma aplicării acestor amenzi. Probabil, aceasta-i şi strategia de aur pentru ieşirea din criza în care ne-am băgat singuri încă de acum 20 de ani, nu de la finele lui 2008.
Totodată, cei care au deja asigurări facultative pentru locuinţe, dar care expiră până la data de 30 noiembrie 2010, vor trebui să ia serios în calcul varianta achitării unei poliţe obligatorii pentru a nu risca amenda de care tocmai am amintit fără să vreau. -Aiurea!...
Ce zice poporul despre obligativitatea asigurării locuinţelor? Ce era de aşteptat, şi anume că până în 2011 va mai reflecta asupra ideii de asigurare, iar cutremurul poate să mai aştepte până ieşim măcar din criză....
De fapt, românaşul nu vede cum şi de către cine ar putea fi amendat, în cazul în care nu şi-ar face această poliţă. Majoritatea încearcă să se fofileze, în speranţa că datele nu vor putea fi centralizate pentru a se cunoaşte exact cine are şi cine nu are poliţa cu pricina. Puţini văd eventualele avantaje care derivă din încheierea unei astfel de poliţe.
Pentru lămurirea tuturor, PAID a solicitat baza de date la fiecare primărie din ţară privind imobilele locuite. Nu cumva, la impozitul pentru casă şi maşină va fi atârnată şi eventuala amendă de 500 RON pentru neasigurarea obligatorie a locuinţei? Carevasăzică, acum mai venim şi noi d-acasă...

Pe vreme de criză, OPORTUNIŞTII fac bani, suspicioşii fac datorii

Adesea viaţa este cea care îţi arată că între voinţă şi dorinţă există PUTINŢĂ. Tot viaţa încearcă să ne înveţe că nu e bine să ratăm trenul care trece prin halta noastră, căci o a doua şansă s-ar putea să nu mai existe.
De două luni am intrat în lumea mare a banului. Nu, nu m-am îmbogăţit material, ci mental, căci am înţeles care-i rostul consultanţei financiare, şi mai ales care sunt avantajele ei. Cu alte cuvinte, am început să prind şpilul acumulărilor de capital. Acum îmi explic de ce unii s-au îmbogăţit, în vreme ce alţii au sărăcit.
În genere, cei care au avut de câştigat între 50 şi 80 la sută, în urma unor plasamente la diverse fonduri de investiţii, au fost oportuniştii. Ceea ce nu se vede, însă, este munca managerilor de investiţii şi a consultanţilor financiari, fără de care investitiţia ar fi avut un beneficiu mult mai mic.Românului,însă, se pare că-i trebuie meditaţii intense la capitoul educaţie financiară. Este oarecum explicabil de ce carenţele de acest tip se văd cu ochiul liber. De fapt, acesta este şi principalul motiv pentru care nu investeşte pentru ziua de mâine, invocând chestiuni care adesea nu ţin de persoana lui. De pildă, faptul că o cutare firmă de asigurare ar fi refuzat decontarea pentru o anume avarie, fără ca respectivul să cunoască în detaliu contractul acelui client.
Mai rău decât această necunoaştere este faptul că românul, chiar dacă, teoretic, ar acorda o prioritate sănătăţii sale, practic nu agreează ideea să investească în propria-i sănătate, adică în viaţa lui, acceptând ca atare sistemul public de sănătate, unde serviciile proaste sunt indexate cu şpăgi grase. Este o realitate care reflectă o anume "educaţie"...
Din punctul meu de vedere există trei categorii mari de oameni. Unii care îşi doresc o asigurare de sănătate/viaţă ori o pensie privată facultativă, dar n-au reuşit să economisească pentru a-şi satisface aceste dorinţe. Alţii care nu iau în calcul eventualele riscuri ce pot apărea în viaţă, considerând că au destui bani să le rezolve. Şi o categorie medie, din punct de vedere financiar, care şi-ar permite anumite produse de tipul asigurărilor, pensiilor sau chiar cele de natură investiţională, dar din cauza unei slabe informări şi a unei suspiciuni contagioase, acumulate în aceşti 21 de ani, devin retincenţi şi chiar negativişti. Pentru toţi aceştia există un singur leac, şi-anume CAMPANIA AGRESIVĂ DE DEŞTEPTARE, căci Statul, uşor-uşor, îşi va lua mâna de pe noi.Invevitabil, aşa cum s-a trecut la reformarea sistemului de pensii prin acel obligatoriu Pilon II, care a înghiţit 2,5 procente din contribuţia la pensie (cu câţiva ani în urmă, acesta era de 9,5 la sută), aşa se va întâmpla şi cu sistemul sanitar. Mai mult, ca să fie mai privat decât privatul, Statul a catadicsit ca pe lângă cei 5,5 la sută opriţi mai mult degeaba pentru CAS, să mai introducă şi tichetul de sănătate de 600 RON (din ianuarie 2011 se introduce acel tichet). Pentru ce? Pentru aceleaşi servicii proaste pe care le oferea şi cu un an în urmă şi pe care a catadicsit apoi să le înjumătăţească. Este clar că românul aşteaptă reformarea până-n măduvă a serviciilor publice, numai că acest lucru se va face în ani şi ani, gradual, aşa încât statul să nu rămână la final chiar cu degetele în gură.
Un prim pas iată că se face, prin eliminarea cărţilor de muncă. Următorul, ar fi dimunarea contribuţiilor salariale iar, la final, sarcina asigurării pensiilor şi a sănătăţii, în principal vorbind, să cadă mai mult (într-o pondere de aproximativ 80 la sută) în sarcina societăţilor de asigurare, adică a privatului. Acesta este trendul şi, cred, condiţia pentru a putea trăi în stil european.
Un lucru important mai trebuie spus pentru cei suferinzi de suspiciune, şi anume că orice firmă de asigurare este obligată să aibă fonduri de garantare (inclusiv pentru situaţia în care s-ar afla în stare de faliment), fără de care nici nu pot funcţiona. Aşadar, riscurile rămân doar la nivel iluzoriu, domnule suspiciune!...

SUNT CEEA CE SUNT, NU CEEA CE PAR!

Departe de mine gândul că am doar calităţi. Aparent sunt blând, în realitate sunt extrem de critic şi pretenţios (îndeosebi când vine vorba de propria persoană). Aparent sunt arogant şi distant, în realitate sunt cât se poate de prietenos şi tolerant. Aparent sunt creştin, în realitate cred, mai degrabă, în Destin. Legat de acest amănunt, mi s-a reproşat, în câteva rânduri, de persoane diferite, că folosesc cam des cuvântul "dracul". Mai mult decât atât, îmi percpeţia celor care mi-au făcut acest reproş, folosirea cu obstinaţie a acelui cuvânt denotă că aş avea o anume frustrare dobândită în timp. Fals! În realitate este doar un automatism verbal (prost format!) în care oricum nu cred. Pentru mine Dumnezeu reprezintă Speranţa, iar speranţa nu moare niciodată. Poate de aceea e bine să crezi în ceva, adică să speri. Asta îţi dă energie să lupţi.
În esenţă, cam acesta-i şi filosofia religiei, indiferent dacă divinitatea se numeşte Dumnezeu, Alah sau Buda. Şi vechii greci aveau zeii în care credeau orbeşte. Se ajungea până la fanatism, iar în cele mai multe cazuri chiar la izbucnirea războaielor.
De fapt, a crede în ceva fără să cercetezi, este similar cu a spera să se întâmple o minune greu de crezut. Pare o nebunie, dar face parte din frumuseţea şi naivitatea vieţii.
Consider că o parte dintre cei care frecventează biserica o fac şi pentru a epata ori pentru a mai şterge din frustrările acumulate, iar cealaltă parte caută doar liniştea sufletească. Numai că Dumnezeu nu este doar în biserică, ci în fiecare dintre noi, câtă vreme ÎL rugăm să ne ajute în speranţa că ne şi aude.
Până la urmă, cât reprezintă credinţă şi cât este speranţă în cererea către Dumnezeu? Tu ce crezi?... În situaţia asta nu ştiu ce este mai frustrant: să foloseşti cuvântul "dracul" sau să te comporţi ca dracul după ce ieşi dintr-un lăcaş considerat sfânt?... Răspunsul e în fiecare dintre noi. Totul este să-l căutăm atunci când ne auto-evaluăm.

Nu există sex protejat în apă! Există doar tâmpiţi care cred asta

La Olimp am găsit o mare bolnavă şi teribil de murdară. Ca tacâmul să fie complet aveam să descopăr un prezervativ plictisit dus de val către nicăieri. Îşi pierduse stăpânul idiot care l-a irosit degeaba, sperând că astfel va putea face sex protejat taman în mare, pe creasta valului.Acest imbecil ar fi trebuit să ştie un lucru elementar, şi anume că în apa de mare, râu sau ocean, lucrurile se complică şi mai tare din cauza calităţii apei, nu tocmai potrivite pentru a pătrunde în zone sensibile. Pe lânga faptul că este sărată şi murdară, cea mai mare problemă este nisipul din apă care poate să ajungă unde nu trebuie şi să te trezeşti cu infecţii serioase.
Primul lucru care trebuie ştiut de orice amator al inertelor partide de sex este că prezervativele nu sunt de încredere sub apă. Se ştie că apa afectează rezistenţa prezervativului. Cât despre apa din piscine sau din jacuzzi, trebuie ştiut că substanţele folosite pentru tratarea apei, produsele cosmetice sau temperatura ridicată a apei scad şi mai mult eficienţa prezervativului. De fapt, prezervativele nu sunt testate şi nici nu sunt menite să asigure protecţie sub apă. Iar dacă nu se rupe, s-ar putea să alunece tocmai când ţi-e lumea mai dragă! Poate că cel mai sigur este să se înceapă preludiul în apă şi să se continue pe plajă, pe un cearşaf mare!
Mituri despre sexul în apă
- Nu poţi să rămâi însărcinată dacă faci sex în apă. Prostii! De fapt, nimic din apă nu poate să anihileze sperma. Şi odată ce sperma a fost ejaculată în vagin, scopul ei este să găsească un ovul pe care să-l fertilizeze şi nimic nu o va opri să-şi îndeplinească misiunea. Apa nu acţionează ca un contraceptiv.
- Tremperaturile ridicate din cadă sau jacuzzi pot preveni sarcina. Multă lume crede că e în egulă să faci sex neprotejat în apă fierbinte, din cauza concepţiei greşite că temperatura ridicată omoară spermatozoizii. Chiar dacă după 30 de minute petrecute într-o cadă cu apă fierbinte calitatea spermei poate să scadă uşor, nu va ajunge niciodată la un nivel „sigur”. Chiar şi asa, un bărbat poate să ejaculeze 200 - 500 de milioane de spermatozoizi sănătoşi şi nu e nevoie decât de unul ca să fertilizeze un ovul.

Soluţia de făcut crize

Am vrut să reflect în această caricatură exact ironia situaţiei create prin aşa-zisele măsuri anti-criză, transformate în "marea jepcuială naţională".

Iartă-i, Doamne, pe gaborii englezi, că nu ştiu ce fac!

Din această imagine se poate observa lesne că nu doar în România sunt poliţişti cu cap de cretă. În Marea Britanie, o maşină funerară a fost săltată din faţa unei biserici pentru parcare neregulamentară. Credem că cei care tocmai au ieşit cu mortul din biserică au făcut condiţie fizică, ca la o sală de forţă, fiind nevoiţi să care sicriul pe umeri până la groapă.
Pe de o parte este de tot râsul o asemenea situaţie, dar pe de altă parte mă încearcă un sentiment de compasiune pentru cei care s-au chinuit să care mortul la spinare.
Cât despre poliţişti, se vede treaba că sunt traşi la xerox, de parcă au fost făcuţi din acelaşi aluat, indiferent din ce ţară ar fi aceştia.

Parlamentarul fript emite iniţiative deocheate

Potrivit Exclusiv News, deputatul PNL şi, totodată, preşedintele filialei Sibiu, Mircea Cazan, vine cu o inițiativă legislativă uimitoare, cu scopul de a-i mai potoli pe ţepari.
Mai exact, acesta doreşte ca orice cartelă prepaid să poată fi cumpărată NUMAI cu actul de identitate, pentru a preveni astfel infracționalitatea de pe telefoanele mobile.
Deputatul Mircea Cazan, membru în Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, a declarat:
"Am o iniţiativă legislativă în acest sens. Mă refer la infracţionalitatea pe telefon, încercări să te ameninţe, să te păcălească, fără să ştii cine a făcut-o. Am vorbit deja la Ministerul de Interne şi vreau să nu se mai poată cumpăra cartele prepaid fără buletin. Şă ştim al cui este numărul, la fel cum este în majoritatea ţărilor din UE”.
Totodată, acesta a mărturisit că s-a gândit la această iniţiativă legislativă după ce a fost sunat de mai multe ori de persoane necunoscute care au încercat să facă afaceri cu el, încercând să îl păcălească, prin reîncărcări fictive ale cartelelor.
Pe lângă inițiativa cu cartelele preplătite, deputatul PNL intenţionează să mai lanseze şi o altă iniţiativă legislativă, care să oblige deținătorii de domenii de internet pe .ro, să plătească o taxă anuală, iar în acest fel să nu se mai țină blocate o serie de domenii ".ro" inactive.
Iată că după ce s-au dat la vrăjitoarele ţării, pentru a le taxa înşelăciunea, aleşii ţării se orientează spre alte domenii care până acum le erau străine. E un pas înainte, dar tot spre nicăieri...
Întorcându-ne la măreaţa iniţiativă cu privire la cartelele prepaid cumpărate pe bază de buletin, nu-mi este clar cum se va ţine evidenţa celor care cumpără asemenea cartele de la orice butic sau chioşc de ziare, de pildă. Deputatul sibian o şti?...

România, ţară de poveste... HORROR

O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi şi unde logica este stoarsă de orice sens.

La noi, în România, avem de toate, deşi nu se vede nimic!
- Salariile cresc, scăzând
- Pensiile sunt tot mai mari,fiind reduse
- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
- Plătim asistenţa medicală gratuită
- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
- Premierul ştie totdeauna ce vrea "românul" fără să-l întrebe niciodată
- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari
- Poporul primeşte tot mai mult, iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi
- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă
- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă
- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%
- Într-un singur an au fost create 200.000 locuri de muncă şi, ca urmare a acestui fapt,numărul şomerilor a crescut cu 300.000
- La noi este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul
- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale
- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite
- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%
- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru
- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei,sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!
- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea
- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa
- Deşi 60 la sută dintre alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de "flacăra violet"
- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane
- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat
- Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza
- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară
- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost
- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii
- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari
- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente
- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere
- Turismul a cunoscut o creştere ne mai întâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50 la sută, faţă de anul precedent
- Lunar, s-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20.000 de intreprinderi
- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi
- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări
- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel
- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine
- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt
- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!

Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu se sfârşesc niciodată! Şi asta pentru că şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Alegem mereu conducătorii cei mai capabili de astfel de "minunăţii"! Aceasta-i dovada că românul nu s-a născut poet, aşa cum vor unii să creadă, ci doar MASOCHIST.

Pentru cine e coliva?

Trăim într-o ţară imposibilă, unde bunul simţ e plecat demult d-acasă. Asta chiar nu mai era cazul să ţi-o spun, că doar te-ai prins cine răzbate şi ajunge departe în societatea de azi: mitocanul şi tupeistul.
Pe vreme de criză, când peste pensii s-a pus capac să nu care cumva să dea în răscol, iar peste lefuri s-a trecut cu lama pentru a le mai rade sporurile obraznice (în marea lor parte), dar halite ani şi ani de zile degeaba de unii bugetari, senatorilor le-a mai venit pe nesimţite o idee.
Mai exact, aleşii neamului consideră că li se cuvine să primească moca, de la stat, telefoane cu opţiunea 3G, pe motiv că "viaţa evoluează". Parcă-ţi vine să-i scuipi în timpane pe aceşti parveniţi politici. Ăştia care au diurne lunare de peste 4.000 de RON, plus alte bagatele de indemnizaţii, vor să primească pe degeaba telefoane mobile de ultimă generaţie, iar românul de rând joacă trântă cu sărăcia, încât tot mai abitir vezi la ştiri oameni care şi-au luat zilele pentru că au rămas fără loc de muncă sau, pur şi simplu, n-au mai suportat viaţa mizeră. Este de neacceptat bătaia asta de joc! De-ar fi, însă, numai atât...
Bomboana de pe colivă o pune, bineînţeles, tot Guvernul lui Emil Minune. Un guvern care tocmai şi-a "vândut" poporul la FMI. Mai explicit, autorităţile române s-au angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional (FMI) să îngheţe salariile personalului bugetar în acest an, să scadă primele şi să continue reducerea numărului de angajaţi la stat. Aşa se arată într-o nouă scrisoare de intenţie, ce a fost publicată recent în Monitorul Oficial. Şi ca să mă fac mai bine înţeles, Guvernul şi-a luat angajamentul către FMI că 1 din 7 bugetari va părăsi sistemul, direct acasă. Nu aş avea nimic contra, numai că în ţara asta nimic nu mai funcţionează, iar sistemul privat trage doar să nu moară. Problema este cu ce va plăti statul ăsta atâţia şomeri, căci oricum este incapabil să creeze locuri de muncă?!... Ai cumva vreun pont? Poate face angajări FMI-ul...
De departe se poate observa că sistemul nostru bugetar se află tot mai aproape de faliment, numai că nimeni nu doreşte să accepte această realitate.
Până una-alta, tot încerc să aflu pentru cine naiba e coliva asta, căci vremea pomenilor s-a cam dus, până la alegerile care vor urma?
Ştiu doar că dacă politicile astea de jepcuială dictate de FMI şi executate cu slugărnicie de Guvern, nu vor scoate ţara din rahat, PDL-ul va avea soarta PNŢCD-ului. Sau poate fi şi mai rău dacă românul simte ciuţitul la os. Istoria a demonstrat-o de multe ori, numai că unii uită de setea de răzbunare a românului pentru tot răul pe care l-a îndurat.

Din 100 au fost “RASE” numai 17!

Curăţenie de sporuri bugetare sau caterincă?

Legea salarizarii unitare prevede că o parte din sporurile permanente sunt incluse în salariile de bază, iar celelalte se acordă în limita a 30 la sută din salariul de bază.
Pe de altă parte, deşi unele sporuri sunt prevăzute în lege, ele sunt blocate în 2010, din cauza restricţiilor bugetare. Nu şi primele de merit al căror criteriu de acordare nu-l poate înţelege nimeni, câtă vreme "societatea" STAT merge numai pe pierderi şi datorii. Meritul cui să fie?...
Totodată, în cazul sporului pentru condiţii periculoase, de exemplu, legea prevede că acesta poate fi de până la 15% sau până la 25%, lăsând astfel la latitudinea instituţiei respective să stabilească valoarea acestuia. Cu alte cuvinte, totul stă în pixul şefului de instituţie şi mai puţin în creionul tocit al contabilului.
Dar să ne clarificăm oleacă ce sporuri vor mai fi, cum se vor mai masca sau comasa…
Salariul de bază, de pildă, cuprinde, de la 1 ianuarie 2010, sporul de vechime, în cuantumul avut în luna decembrie 2009.
În cazul în care, în cursul anului, salariatul trece în următoarea tranşă de vechime, salariul de bază se majorează cu procentul noului nivel de vechime.
Salariul de merit este introdus, din 2010, în salariul de bază. În situaţia în care salariile de merit stabilite în 2009 se întind şi pe 2010, acestea se introduc în salariul de bază, urmând ca după expirarea perioadei, salariul de bază să fie recalculat, eliminându-se cuantumul salariului de merit.
Din 2010, adio salariu de merit, căci nu se mai acordă!
În cazul cadrelor didactice, au fost introduse în salariile de bază sporul neuropsihic, sporul de stabilitate, cel de vechime, salariul de merit şi creşterea cu 5 procente a salariilor, stabilită prin ordonanţa 15/2008.
Sporul pentru angajarea în zone izolate a fost redus de la maximum 80 la sută la maximum 20%, şi se acordă diferenţiat, între 3 si 20%.
Pentru cei care lucreaza în învăţământul special se acordă o indemnizaţie de până la 15% din salariul de bază.
Sporul de ecran sau de calculator se va acorda pentru condiţii vătămătoare de lucru, în situaţia în care se obţin avize de la Ministerul Muncii şi cel al Finanţelor.

Sporul pentru gărzile de noapte, transformat în zile libere

Pentru personalul medical se introduc în salariul de bază sporul de vechime, salariul de merit, sporul de prevenţie şi prima de stabilitate.
Pentru condiţii periculoase de muncă, se acordă sporuri de până la 30% din salariul de bază, în funcţie de specificul fiecărui loc de muncă.
Sporul de 100% pentru gărzile realizate în timpul liber sau weekend, deşi este prevăzut de lege, a fost blocat în 2010, urmând a fi compensat cu zile libere.
În atare situaţie nu mai încape nicio îndoială că sporul pentru garda de noapte va fi achitat “pe şestache” din buzunarul pacientului. Diferenţa ar fi aceea că de acum există şi o justificare pentru primire de “atenţii”.

17 sporuri au fost eliminate!

Suplimentul postului
Suplimentul treptei de salarizare
Sporul de stabilitate
Spor de suprasolicitare neuropsihică
Spor de stres
Spor de dispozitiv
Spor de prevenţie
Spor de importanţă
Spor pentru importanţa naţională a muncii
Plata orelor suplimentare (se compensează cu timp liber)
Premiul de 2%
Sporul de bibliotecă
Sporul de ecran/calculator(se introduce în sporul pentru condiţii vătămătoare)
Spor de doctorat
Spor de zâmbet
Spor de ţinută
Spor de acomodare la întoarcerea din concediu

Potrivit sindicatelor, la elaborarea legii unitare de salarizare, în România se acordau peste 100 de sporuri. (sursa: www. incont.ro)
În luna februarie 2009, personalul din sectorul bugetar beneficia de 86 de sporuri şi alte drepturi salariale care se adăugau salariului de bază. Angajaţii tuturor celor 51 de ordonatori principali de credite, inclusiv Preşedinţia, Camera Deputaţilor, Senatul, Cancelaria Primului-Ministru şi Secretariatul General al Guvernului, păpau fiecare un spor de vechime în muncă, de maximum 25% din salariul de bază, başca salariul de merit. Probabil de aici trebuia să înceapă Boc secerişul de sporuri, nu de la nivelul pârlitului de funcţionar bugetar.
Totodată, încă din ianuarie 2009, premierul Boc elimina sporul de antenă şi cel de cunoaştere a limbilor străine.
- Bieţii ciripitori bugetari, ce crunt au mai fost loviţi!...

POANTA e că a câştigat PONTA!

Victoria "Micului Titulescu" aprinde spiritele în PSD, încât pe întuneric ai impresia că tocmai ai dat peste un partid de licurici.
După această lovitură de graţie, la care puţini s-ar fi aşteptat, numai "Michy Şpagă" şi-a luat adio de la acest partid, prin demisie. Dar mai sunt şi alţii care aşteaptă la rând. Asta nu înseamnă că PSD se dezmembrează, ci doar că ciurucurile se auto-elimină, şi astfel PSD-ul îşi va face curat în propria ogradă, până la viitoarele alegeri.
Există şi o parte rea a lucrurilor, şi anume aceea că "Micul Titulescu", datorită vârstei pe care o are (37 de ani) ar putea fi numai bun de manipulat de vulpoii partidului. Pe de altă parte, însă, Geoană trebuia să plătească oalele sparte.
Consider că dacă Cristian Diaconescu nu şi-ar fi retras candidatura pe ultima sută de metri (o decizie care naşte anumite suspiciuni), acesta ar fi fost acum preşedintele partidului. Dar poate că la fel de mari şanse ar fi avut şi Mitrea, însă a preferat să-l susţină pe Ponta. Probabil pentru a nu risca la capitolul imagine politică.
Aşadar, poanta apărută taman în ziua în care se sărbătorea "Paştele Cailor" avea să fie aceea că Ponta a câştigat preşedinţia PSD. O lovitură pe care Iliescu a gustat-o din plin, din câte se pare, căci doar astfel avea să-i plătească niscai poliţe mai vechi "prostănacului".

Teoria şi practica AIKIDO, leac anti-stres (!?)

Corpul nostru are o formă. Putem să îl vedem şi să îl atingem. Mintea nu are culoare sau formă şi de aceea uităm de existenţa ei.
Dar corpul nu poate trăi fără minte şi nici mintea nu poate exista fără corp. Acestea sunt inseparabile.
Când ne place ceea ce avem de făcut este foarte uşor să ducem la bun sfârşit ceea ce ne propunem, întrucât mintea şi corpul sunt coordonate, şi viceversa, atunci când facem ceva din obligaţie, progresul este dificil pentru că, deşi corpul îşi face treaba, mintea zboară permanent la altceva.
Pentru că ne folosim mintea şi corpul în mod separat, ne trăim vieţile doar pe jumătate.
În marea majoritate a timpului, mintea noastră este cu totul în altă parte decât la ceea ce facem. Atunci când ne separăm mintea şi corpul, ne pierdem puterea naturală primită de la univers, iar stresul şi problemele îşi fac loc în viaţa noastră, şi astfel apar bolile, respectiv căderile nervoase.
Potrivit teoriei AIKIDO, dacă învăţăm cum să ne coordonăm mintea şi corpul în viaţa de zi cu zi şi să extindem "ki", putem să luptăm mai eficient cu stresul, să ne cunoaştem mai bine, să ne înţelegem pe noi şi pe ceilalţi şi să ne manifestăm potenţialul uman la maxim.
Prin practică, prin exerciţii de dezvoltare a ki-ului, de respiraţie şi meditaţie "ki", se poate învăţa cum să se aibă o viaţă pozitivă, sănătoasă şi fericită.

Lista cu "bulangii", un nou produs marca VADIM

După ce Vadim Tudor a ameninţat că va scoate la lumină "lista cu bulangiii" din politica românească de vârf, purtătorul de cuvânt al PRM, Marius Marinescu, a întărit acest înălţător demers al tribunului, spunând:
"Oricât ar părea de paradoxal, aici nu e vorba de homofobie, de atitudine discriminatorie, deşi probabil vor apărea şi acuzaţii de acest tip, ci e vorba de cu totul altceva. Mai precis, Parlamentul, Guvernul, partidele politice de la noi sunt intesate, la vârf, de lideri cu orientări homosexuale care îşi datorează carierele tocmai acestei trăsături, pentru că ei se sprijină reciproc şi se promovează în funcţii, ceea ce înseamnă un proces nenatural de , să-i spunem aşa, a oamenilor din politica de top".
Dintr-un automatism gata-format, mă întreb într-o doară dacă nu cumva în capu'... la listă va sta tot "Bombonel"? Tardiv, stimabile, căci Adiţă s-a dat, în mod public, "la fund", anunţând că nu mai vrea să candideze pentru funcţia de preşedinte al PSD, pentru că n-are chef să pice de maimuţoi. Mai mult, riscă să fie luat drept maimuţoiul "Prostănacului"... Asta e deja prea mult pentru nepoţelul mătuşii Tamara!

No, grăieşte Boc!

Invitat la “Antena satelor”, premierul Boc a grăit pe şleau şi pe înţelesul oricărui ţăran şi ciocoflender, cât să priceapă până şi iapa din grajd care-i baiul.
Unele vorbe vor rămâne, poate, în arhiva sau analele cu perle debitate de demnitarii patriei. Ca de pildă, ceea ce a afirmat Boc la postul respectiv de radio:

“România are potenţialul de a hrăni 80 de milioane de oameni, iar noi suntem 22 de milioane de oameni şi importăm 70% din ceea ce mâncăm”.

“Părinţii mei sunt pensionari. Tatăl meu are 86 de ani, mama mea are 77 . Acum au şi vacă, şi viţel, şi purcel, şi găină... pentru că aşa sunt obişnuiţi la ţară şi nu pot trăi dacă nu au o asemenea îndeletnicire.
Ei se descurcă pentru ce înseamnă viaţa de zi cu zi şi nici acum nu acceptă să fie sprijiniţi de copii. Suntem cinci copii care oricând i-ar putea ajuta, dar ei sunt obişnuiţi cu munca şi acum... Mama mea îmi trimite slănină, lapte, brânză telemea…”

CONCLUZIE: Avem un premier întreţinut de părinţi şi... popor.

Ţeapă de 5 euro pe mobil

Ziua de 13 cu ghinion pentru unii. Dar pentru a nu se frige şi alţii ca mine, am să prezint succint cazul în sine pentru a nu păţi la fel. Am fost contactat telefonic pe mobil de un anume Petrescu, cum că dintr-o regretabilă eroare produsă din cauza blocării serverului Cosmote, aş avea de plată niscai convorbiri efectuate în Canada (în viaţa mea n-am sunat acolo!), în cuantum de 64 de euro.
Aflând o aşa veste şocantă, mi-am arătat imediat disponibilitatea de a remedia repede situaţia.
Astfel,cu o credulitate inexplicabilă, i-am pus la dispoziţie aşa-zisului operator COSMOTE şi ultimele 6 cifre de la CNP care, de obicei, formează parola de client. Era exact ceea ce avea nevoie pentru a-şi îndeplini planul!
Ceea ce este îngrijorător este faptul că, din câte se pare, ţeparul are acces la baza de date a Cosmote sau are pe cineva de la Cosmote care îi furnizează date cu privire la clienţii firmei (am sesizat Cosmote şi cu privire la scurgerea de informaţii din baza de date a clienţilor lor). Mai exact, acesta nu doar că-mi ştia numele, dar cunoştea şi data la care am devenit abonat Cosmote.
Cum de la Cosmote n-am primit niciun răspuns, deocamdată, luni voi sesiza şi IPJ Teleorman cu privire la această înşelăciune (aştept ca şi alţi teleormăneni care au fost înşelaţi astfel să facă o plângere la poliţie).
Mai mult, sunt dispus să-mi pun telefonul sub urmărire (dacă până acum n-a fost!), pentru ca şmecherii să poată fi prinşi mai uşor.
Cert este că nu sunt singurul ţepuit astfel. Oameni care lucrează în administraţia publică în diverse localităţi din Teleorman, dar şi alţi teleormăneni, au devenit victime ai acestor tâlhari. Vorbim aici de infracţiunea de înşelăciune prevăzută astfel în Codul Penal:
"Înşelăciunea - ART. 215 - Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelaciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni".
Una peste alta, ca să nu mai lungim vorba, printr-o serie de operaţii pe care respectivul mi-a cerut să le efectuez de pe telefonul meu pentru ca "problema" să se rezolve, am primit la final un mesaj pe care individul mi-a cerut să nu-l citesc, ci să-l şterg fără să-l mai deschid, chipurile pentru a putea a fi decriptat nu ştiu ce anume. Lucru care, din nou, mi s-a părut ciudat, dar a fost tardiv. Căci în mesajul respectiv scria că tocmai am încărcat o cartelă prepay cu 5 euro, la numărul 0761260853. Numai că numărul după care am fost sunat era altul, şi anume 0769770261.
Astfel se dau acum ţepele la noi! De acest caz am înştiinţat în scris, pe e-mail (info@cosmote.ro), dar şi telefonic, pe cei de la Relaţii Cosmote. Aceşti 5 euro îi voi plăti ca popa în factura ce urmează să fie emisă, doar pentru că n-am prins şmenul înşelăciunii la timp.
Aşadar, atenţie mare cine vă contactează telefonic! Victimă a unei astfel de înşelăciuni poţi fi şi tu! În fond, prostia şi domnia se plătesc... Uneori cu vârf şi îndesat chiar.

Răspunsul a venit de la Cosmote, dar tardiv!
După 4 zile de la sesizarea făcută la Cosmote, am fost contactat telefonic. Mi s-a spus că încă din ziua în care am făcut sesizarea, creditul luat de pe abonamentul meu a fost consumat de către cel care m-a ţepuit. În consecinţă, nu s-a mai putut recupera nimic!
Măsura luată de Cosmote a fost doar aceea de a bloca cartelele cu cele două numere de telefon. În schimb, mi s-a sugerat să fac sesizare la poliţie. Ca să găsească ce? Acul în carul cu fân, bănuiesc.
"Cu privire la sesizarea dumneavoastră, vă recomandăm să vă adresaţi organelor de poliţie, urmând ca S.C. COSMOTE ROMANIAN MOBILE TELECOMMUNICATION S.A să pună la dispoziţia acestora informaţiile şi documentele solicitate şi disponibile în evidenţele noastre", este comunicarea pe care am primit-o de la Cosmote.

O jucărie nemţească numai bună pentru spionaj

Cu condiţia să fie şi silenţioasă, desigur.

O piesă de suflet EXCLUSIV pentru soţia mea!

TE IUBESC aşa cum iubesc viaţa! ENORM de mult...

De zilele inamoraţilor, le dedic aceste piese de "corazon"

Sau pentru cei care abia acum gustă din vraja amorului....

IUBIŢI pentru o ETERNITATE!

Vine primăvara cu noi depresii !?

STRESUL SAU PROTEINA "P11", POSIBILE CAUZE ALE DECLANŞĂRII DEPRESIEI?
Neurologul de la Universitatea Rockefeller, Paul Greengard, care a câştigat un premiu Nobel, în anul 2000, a descoperit care este substanţa a cărei lipsă cauzează depresia.
Potrivit acestuia, neuronii interacţionează unul cu altul prin intermediul unor substanţe chimice numite neurotransmiţători. Diverse dereglări sunt cauzate, fie de sub-producţia sau supra-producţia de neurotransmiţători, fie de faptul că neuronii nu au suficient de mulţi receptori pentru neurotransmiţători.
Se consideră, aşadar, că depresia este cauzată de numărul prea mic de receptori de serotonină, iar reglarea acesteia se face prin anti-drpresive.Paul Greengard şi colegii săi au descoperit care este substanţa chimică responsabilă pentru reglarea naturală a nivelului de serotonină: o anumită proteină numită “p11”.
Cercetătorii au descoperit acestă proteină, studiind un anumit receptor de serotonină. Ei au căutat care este proteina care interacţionează cu receptorul de serotonină, făcându-l să fie mai activ.
Apoi, aceiaşi cercetători şi-au pus problema dacă nu cumva nivelul proteinei “p11” este legat de existenţa depresiei, anxietăţii şi a altor condiţii psihiatrice similare. Concluzia a fost aceea că nivelurile de “p11”, în cazul oamenilor sau cobailor deprimaţi, sunt mult mai mici decât în cazul oamenilor şi cobailor normali, ceea ce înseamnă că o cauză principală în declanşarea simptomelor de depresie o constituie proteina “p11”.
Oamenii de stiinţă au descoperit care sunt efectele de durată ale depresiei şi de ce este această afecţiune atât de greu de vindecat.
Ei au descoperit faptul că depresia declanşează o schimbare biochimică în interiorul creierului, producând anumite molecule “silencer”, care inhibă exprimarea unei gene responsabile pentru o proteină-cheie. Absenţa proteinei cheie, “p11”, afectează receptorii de serotonină, care este un neurotransmiţător, si este responsabilă pentru generarea simptomelor depresiei. Aşadar, totul ţine şi de ADN-ul fiecăruia dintre noi, căci s-a speculat şi că depresia, sau cel puţin disponibilitatea către depresie, ar putea avea cauze genetice. Poate că gena responsabilă pentru producerea proteinei “p11” este defectă. O ipoteză infirmată, însă, de către o echipă de cercetători condusă de Eric Nestler, de la Centrul Medical Sudvest al Universitatii Texas, care a descoperit că nu este deloc aşa.
Mai mult, s-a mers pe varianta că o persoană care a fost deprimată poate uşor să revina la starea de depresie, chiar şi ca urmare a unor evenimente relativ minore. Cauza? STRESUL cronic.
"Studiul nostru arată cum stresul cronic declanşează schimbări în cadrul creierului, schimbări care sunt mai de durată decât efectele antidepresivelor", a explicat Nestler. Tot el vine cu o atare precizare: "Cicatricea moleculară indusă în hipocampus şi poate şi în alte părţi ale creierului de către stresul cronic nu poate fi vindecata uşor. Pentru a vindeca cu adevărat depresia trebuie, probabil, să descoperim noi tratamente care să poată elimina moleculele “silencer" ”. (sursa: http://news.softpedia.com/news)

Sentimentul de INUTILITATE

Până a apela la psihoterapia care poate trata, în timp, depresia, consider că totul depinde tot de individ. Depresiile pot duce la auto-izolare, la încordarea relaţiilor de familie, la divorţuri sau, mai grav, la violenţe şi sinucideri.
De obicei, oamenii care clachează psihic din cauza piedicilor din viaţă şi a “şuturilor în fund” primite, ajung depresivi. În această situaţie se pot afla oricând pensionarii, cei care şi-au pierdut locul de muncă şi nu reuşesc să se angajeze nici după o perioadă relativ mare, aceia care nu întrezăresc perspective socio-profesionale, ori atunci când apar neînţelegeri în viaţa de cuplu sau, în cele mai multe cazuri, atunci când problemele financiare devin acute şi de nesuportat.
În majoritatea acestor cazuri se instalează sentimentul de INUTILITATE, alimentat fiind de ură şi frustrare. Cercetătorii se pare că au pierdut din vedere acest amănunt.
Un lucru rămâne, însă, cert, şi anume acela că depresia, caracterizată prin tristeţe şi scăderea interesului în activităţile altădată aducătoare de bucurie, face tot mai multe victime.
Cu circa 340 milioane de suferinzi în întreaga lume, depresia ocupă locul 1 la femei şi locul 2 la bărbaţi (cu vârste cuprinse între 15 şi 44 ani) în ceea ce priveşte costurile şi handicapul.
Perspectivele, însă, nu sunt deloc încurajatoare. În anul 2020 depresia va trece de pe locul 4,pe locul 2(pentru toate vârstele), după afecţiunile cardiovasculare.

Scrii mare şi apăsat? EŞTI MINCINOS!

De fapt, nu eu sunt acela care a ajuns la o asemenea concluzie.
Cercetătorii de la Universtitaea Haifa din Israel, susţin că este de ajuns să analizezi scrisul cuiva pentru a-ţi da seama dacă acea persoană minte sau nu.
Potrivit cercetătorilor, minicinoşii au tendinţa de a scrie cu litere mari şi foarte apăsat. Cauza ar fi stresul la care sunt supuşi cei care mint, întrucât au mare grijă în a inventa o poveste credibilă, fără a se contrazice pe sine.
Mergând pe aceeaşi logică şi concluzie emisă de aceşti cercetători, aş putea spune că cei cu scrisul lăbărţat pot fi consideraţi dezordonaţi, iar pe cei cu scrisul mic şi strâns i-am putea privi ca pe nişte introvertiţi. Desigur, orice regulă îşi are expceţia ei.

Exact ce ne lipsea! Poetul Eminescu, pe cale de a deveni SFÂNT

Chiar de ziua lui Mihai Eminescu, pe 15 ianuarie 2007, ziarul Evenimentul Zilei publica poezii licenţioase scrise de “poetul-nepereche” al României.

Când tu treci

Când tu treci atuncea murul
Fură-n umbra ta conturul,
Ah, cum nu sunt eu copilul
Tinereţii tale, purul.
Mai puţin platonic poate,
Ti-aş muşca cu dulce nurul
Pe genunchi te-aş pune călare
Ţi-aş sălta în sus eu curul
Deschizând din sponci corsetul
Eu i-aş suge gurii nurul
Buburuzei tatei tale
I-aş căta apoi cusurul...
Să pun suliţa-mi aprinsă
Unde crapă-n două curul.

(poetul avea fantezii sexuale, preferând poziţia misionarului!?)

Ia te-ntinde

Ia te-ntinde dragă-n tindă
Şi izmana ţi-o desprindă
Mâinile-mpreună în cap
De crăcană să încap...
Dar aşa, cu socoteală
Să-ţi scot p... la iveală

(o altă plăcere a poetului nepereche era, din câte se poate deduce, sexul oral, căci doar a fost un înverşunat susţinător al limbii... materne)
La trei ani de atunci,la finele lunii ianuarie 2010, Liga Scriitorilor români venea cu o propunere "şocantă" către Biserica Ortodoxă Română, şi-anume aceea de a-l canoniza pe Mihai Eminescu.
Cu alte cuvinte, Eminescu ar urma să devină poetul cel sfânt al patriei.

"Având în vedere că Mihai Eminescu a introdus în literatură noastră limba literară, care şi-a găsit sălaş şi în Biserica Ortodoxă Română, că în întreaga operă a poetului descoperim fibra morală şi religioasă a neamului nostru, că viaţa întreagă şi-a consacrat-o Adevărului şi Dreptăţii, că Poetul Naţional a devenit simbolul spiritualităţii româneşti în sânul căreia se află ca stâlp al românismului Biserica Ortodoxă Română",

-se arăta în scrisoarea trimisă Patriarhului Daniel.

"Moromeţii", capodoperă retranspusă de un alexăndrean

Anti-reclamă gripei porcine?

- Nu, stimabile, este doar o reclamă la şoriciul românesc!
Ceea ce trebuie remarcat este tocmai faptul că protagoniştii acestei reclame-pilot sunt alexăndreni. Iată că şi pe aceste plaiuri se găsesc oameni cu un promiţător talent actoricesc!...
- RECUNOAŞTEŢI PERSONAJELE DIN ACEASTĂ RECLAMĂ?

Periplu "la rece" prin Alexandria

Aşa arată o capitală de judeţ cu care primarul este mândru! Imagini similare se mai pot vedea şi în oraşele mari, de peste 500.000 de locuitori, dar la periferia acestora.
Prezentarea oficială şi agreeată de primar, din câte se pare, căci doar e plină de istorie şi culoare, contrastează cu imaginile de mai sus, ca şi când ar fi vorba de o altă Alexandrie.
Deşi pe locul unde a luat fiinţă Alexandria, era doar un târg de vite cărora, probabil, le mai ţineau de urât o mână de meşteşugari, astăzi se vrea a fi mare capitală de judeţ
(vezi imaginile de mai jos)
.
-TU, VIZITATORULE, CU CE LOCALITATE AI ASEMUI ALEXANDRIA?

Magia DYNAMO

Cu cântec înainte... LIP-LIP-BOC!

Efectele alimetaţiei tip fast-food

Schimbarea cea reformatoare: DAU UN TRANDAFIR P-UN MĂR!

Într-o ţară în care tot mai mulţi români stau cu morcovul în fund, de nici frunzele nu li se mai văd, datorită instabilităţii socio-economice, generată de politic şi fantomatica criză mondială, democrat-liberalii optează pentru schimbarea siglei care ar înfrumuseţa întru-totul imaginea partidului. Mai exact, ei se gândiră că mărul este numai bun pentru a deveni siglă de partid, înlocuind trandafirul de "stânga". O opţiune care, recunosc, m-a lăsat mască, amintindu-mi de mărul otrăvit al Albei ca Zăpada, de merele discordiei care zac prin instituţiile statului sau pe taraba partidelor... Aşadar, conexiuni se pot face... Numai că un banal măr nu poate reforma un partid, de pildă...
Decât dacă există o asemenea variantă ajutătoare care ar putea umple gura electoratului cu... salivă:

Model de cerere către un "dom" director de la o anume bancă

Acesta-i modelul standard de CERERE la români (în caz că nu ştiaţi!).
S-ar zice că solicitanta vroia cu orice chip rambursarea anticipată a sumei de "500 de romi". Probabil, coana Zamfira dorea repatrierea rudelor sale plecate prin ţări străine la cules de... portofele, prin metoda RAMBURS, fix într-un cont la vedere. Este doar o ipoteză...